I7-2011MCBCurbă B C DIEC 60898-1

Caracteristicile B, C, D ale disjunctoarelor: când alegi fiecare

Litera de pe disjunctor — B, C sau D — nu e decorativă: ea spune cât de repede „sare" aparatul la un curent mare. Aleasă greșit, fie declanșează la fiecare pornire de motor, fie nu protejează la timp la scurtcircuit. Iată ce înseamnă fiecare curbă și când o folosești, cu pragurile exacte.

În pregătire·10 min citire·

—

Un disjunctor are două „creiere"

Un disjunctor miniatură (MCB — Miniature Circuit Breaker) protejează circuitul în două moduri complet diferite, prin două mecanisme separate care lucrează în paralel:

Declanșatorul termic (o lamelă bimetalică) răspunde la suprasarcină — un curent puțin peste cel nominal, menținut în timp. Reacția este lentă: cu cât depășirea e mai mare, cu atât lamela se încălzește și declanșează mai repede.
Declanșatorul magnetic (o bobină) răspunde la scurtcircuit — un curent foarte mare, brusc. Reacția este instantanee: peste un anumit prag, bobina deschide contactul în milisecunde.

Curba B/C/D nu schimbă partea termică. Ea schimbă doar pragul declanșatorului magnetic — adică „de la ce multiplu al curentului nominal aparatul consideră că e scurtcircuit și sare instantaneu". Acest prag se exprimă în multipli ai curentului nominal In al disjunctorului.

Fig. 2 — Aceeași curbă are două zone: termică (suprasarcină, lentă) și magnetică (scurtcircuit, instantanee). Curba B/C/D schimbă doar poziția pragului magnetic Im.

Pragurile exacte (IEC 60898-1)

Standardul produsului pentru disjunctoarele de uz casnic și similar este IEC 60898-1(adoptat european ca SR EN 60898-1). El definește benzile de declanșare instantanee (magnetică) astfel:

Curbă	Bandă magnetică	Tip de sarcină tipic
B	3–5 × In	sarcini rezistive, fără vârf de pornire: iluminat, prize uzuale, rezistențe de încălzire
C	5–10 × In	sarcini mixte, cu vârf moderat: prize generale, electrocasnice, mici motoare
D	10–20 × In	sarcini cu vârf mare de pornire: motoare, transformatoare, pompe, surse comutate

Standardul mai definește și curbe mai puțin întâlnite în rezidențial: K = 8–12 × In(sarcini inductive/motoare, bandă îngustă) și Z = 2–3 × In (circuite electronice sensibile, foarte sensibilă la curent). Pentru o instalație de locuință obișnuită, alegerea se face practic între B și C, iar D apare doar pentru consumatori cu vârf mare de pornire.

Fig. 1 — Benzile de declanșare magnetică instantanee conform IEC 60898-1. Sub prag, declanșarea rămâne pe partea termică (lentă); peste prag, MCB-ul deschide instantaneu.

Cum citești corect pragurile

Banda are două capete și fiecare contează. Pentru o curbă C la un disjunctor de 16 A:

Capătul de jos (5 × In = 80 A): sub această valoare, aparatul nu garanteazădeclanșarea instantanee — un curent până la 80 A îl tratează ca suprasarcină (declanșare termică, lentă). Acesta e motivul pentru care un vârf de pornire de scurtă durată nu deschide aparatul.
Capătul de sus (10 × In = 160 A): peste această valoare, declanșarea instantanee este garantată. Între 80 A și 160 A, comportamentul magnetic e în zona de toleranță a producătorului.

Valorile 80 A și 160 A de mai sus sunt un exemplu de calcul (16 A × 5 și 16 A × 10), nu praguri de catalog ale unui produs anume — ele ilustrează doar cum se aplică multiplii ×In.

Când alegi fiecare curbă

Curba B — sarcini rezistive, fără vârf

Bandă 3–5 × In, cea mai „nervoasă". Declanșează magnetic la cel mai mic multiplu, deci oferă cea mai rapidă deconectare la scurtcircuit. Potrivită pentru circuite fără vârf de pornire: iluminat, rezistențe pure (radiatoare, boilere clasice), circuite lungi unde curentul de scurtcircuit la capăt e mic și ai nevoie ca pragul magnetic să fie atins ușor.

Curba C — alegerea standard în rezidențial

Bandă 5–10 × In. Este compromisul implicit pentru cele mai multe circuite de locuință: tolerează vârful moderat de pornire al electrocasnicelor (frigider, mașină de spălat, microunde, pompe mici), dar păstrează o declanșare magnetică rezonabil de rapidă la scurtcircuit. Pentru prizele generale dintr-o casă, curba C este alegerea uzuală.

Curba D — vârf mare de pornire

Bandă 10–20 × In, cea mai „răbdătoare". Rezistă la curenți de pornire foarte mari fără să declanșeze intempestiv: motoare mari, transformatoare, unele pompe și surse comutate care trag un curent de magnetizare/încărcare scurt, dar enorm. Dezavantaj: pragul magnetic înalt cere un curent de scurtcircuit mare ca să declanșeze instantaneu — trebuie verificat că instalația chiar îl poate produce la capătul circuitului.

Curba D nu e „mai sigură" pentru că rezistă mai mult. Un prag magnetic mai înalt înseamnă că, la un scurtcircuit „slab" (curent de defect mic, tipic la capătul unui circuit lung sau cu secțiune mică), aparatul ar putea să nu intre în zona magnetică și să declanșeze lent, pe partea termică. Curba se alege împreună cu verificarea timpilor de deconectare la atingere indirectă și a curentului de scurtcircuit disponibil — nu doar după „cât de des sare".

Curba și selectivitatea în cascadă

Curba nu se alege izolat. Când două disjunctoare sunt înseriate (unul în amonte, unul în aval), normativul cere ca, la un defect, să declanșeze doar cel mai apropiat de defect, fără a scoate din funcțiune restul instalației. Principiul este enunțat la Art. 4.3.7.1din I7-2011:

„În cazurile în care mai multe dispozitive de protecție se inseriază într-o distribuție, caracteristicile lor se aleg astfel încât să fie asigurată selectivitatea protecției. În cazul unei avarii trebuie să funcționeze protecția cea mai apropiată de aceasta, izolând doar porțiunea respectivă, fără a scoate din funcțiune întreaga instalație." (Art. 4.3.7.1 I7-2011)

Practic, pentru ca pragurile magnetice să nu se suprapună, banda disjunctorului din amonte trebuie să stea complet deasupra benzii celui din aval: capătul de jos al benzii amonte trebuie să depășească capătul de sus al benzii aval. Aici intervine atât In-ul mai mare în amonte, cât și, eventual, o curbă superioară în amonte (de ex. C sau D în amonte față de B în aval). Dacă benzile se suprapun, un scurtcircuit pe un circuit poate declanșa simultan și protecția generală.

Curba nu înlocuiește dimensionarea

Indiferent de literă, disjunctorul trebuie întâi dimensionat corect ca valoare nominală. Condiția de bază din I7-2011 (Art. 4.3.2.1.3) rămâne:

Mărime	Semnificație
Ib ≤ In	curentul de proiectare al circuitului (Ib) ≤ curentul nominal al protecției (In)
In ≤ Iz	curentul nominal al protecției (In) ≤ curentul admisibil al conductorului (Iz)

Întâi alegi In care satisface Ib ≤ In ≤ Iz (Art. 4.3.2.1.3 I7-2011), apoi alegi curba (B/C/D) după tipul sarcinii și după coordonarea cu protecțiile din amonte. O curbă potrivită pe un In greșit ales nu protejează corect cablul.

Notă de fidelitate: pragurile B = 3–5×In, C = 5–10×In, D = 10–20×In (plus K = 8–12×In, Z = 2–3×In) provin din standardul de produs IEC 60898-1, nu dintr-un articol al I7-2011 — normativul român trimite la standardele de produs pentru caracteristicile aparatelor. I7-2011 reglementează cum alegi și coordonezi protecțiile (Art. 4.3.7.1 selectivitate; Art. 4.3.2.1.3 dimensionare Ib ≤ In ≤ Iz), nu redefinește benzile magnetice. Valorile numerice din exemple (80 A, 160 A) sunt calcule ilustrative pe un In de 16 A, nu date de catalog ale unui produs anume.

ElectroSchema

În ElectroSchema, fiecare disjunctor din tabloul electric are curba (B/C/D) printre proprietăți, iar validarea automată tratează coordonarea supracurenților. Regula V44(selectivitate termomagnetică) verifică tocmai suprapunerea benzilor de declanșare instantanee între un MCB din amonte și unul din aval — folosind exact pragurile IEC 60898-1 (B = 3–5×In, C = 5–10×In, D = 10–20×In) — și semnalează când un scurtcircuit ar putea declanșa simultan ambele protecții. Astfel, alegerea curbei nu rămâne o decizie izolată, ci e raportată la întregul lanț de protecție și la principiul de selectivitate din Art. 4.3.7.1.

Дискусия

Коментарите се модерират преди публикуване. Имейлът ти не се показва публично.