Pod, baie sau după dulap? Locul tabloului unei case, cu I7 în mână

Podul

Primul articol care pare să răspundă e 5.3.3.7: „Se interzice amplasarea tablourilor de distribuție în poduri și în subsoluri de cabluri, cu excepția cazurilor prevăzute în normativul NTE 007/08/00.” Citit literal, interzice tabloul în pod. Bănuiesc că e vorba de poduri de cabluri, fiindcă excepția trimite la NTE 007/08/00, normativul rețelelor în cablu. Dar e o bănuială, iar un verificator care citește literal are textul de partea lui. Așa că podul cade, și cade și fără articolul ăsta.

Un tablou de interior cade și pe temperatură. Clasificarea tablourilor din 5.3.3.3.2 descrie tabloul de interior ca făcut pentru aer de cel mult +40 °C, cu media pe 24 de ore de cel mult +35 °C, și de cel puțin −5 °C. Un pod neîncălzit, sub acoperiș, poate ieși din intervalul ăsta și vara, și iarna. Și cade pe acces. Art. 5.1.3 cere ca „Echipamentele, inclusiv sistemele de pozare, trebuie dispuse astfel încât să permită manevrarea, inspectarea, întreținerea și accesul la conexiunile lor”. Un tablou la care urci pe o scară pliantă ca să ridici un diferențial nu e unul pe care îl manevrezi ușor.

Baia

În baie, I7 nu vorbește despre încăpere, ci despre volume, la 7.1.4.3. În volumul 0, interiorul căzii, aparate de comutație și de comandă: „nici unul”. În volumul 1 se admit „doze și dispozitive de fixare pentru alimentarea receptoarelor, permise în volumele 0 și 1”, plus accesoriile circuitelor de foarte joasă tensiune. În volumul 2, „accesorii, altele decât prizele de curent”, plus aceleași excepții de foarte joasă tensiune și priza pentru aparatul de ras. Un tablou nu e pe nicio listă. Volumul 2 se termină la 60 cm de marginea volumului 1 (art. 7.1.2).

Peretele de lângă ușă din baia clientului e la 1,5 m de cadă, deci în afara volumelor. Acolo I7 nu interzice tabloul, iar „interdicție în băi” nu e o formulă din normativ. Rămâne art. 5.3.3.4, care trimite, la amplasarea tablourilor, la recomandările reglementărilor pentru instalațiile de conexiuni și distribuție, între care „condițiile de influențe externe”. Într-o baie, aburul e una dintre ele, iar carcasa se alege după ele.

Mai e art. 7.1.3.5: în încăperile cu cadă de baie sau duș „trebuie să se asigure protecția tuturor circuitelor cu unul sau mai multe dispozitive de protecție la curent diferențial rezidual (DDR) cu un curent nominal care să nu depășească 30 mA”. Textul spune „tuturor circuitelor”, fără să le restrângă la cele finale. Dacă tabloul stă chiar în baie, rămâne întrebarea dacă intră aici și coloana care îl alimentează. Citit literal, cum am citit 5.3.3.7 la pod, intră, și atunci ar sta și ea sub un diferențial de 30 mA. E o lectură, nu o certitudine. În tablou, în aval, stau diferențialele de 30 mA pe care casa din lemn le cere pe circuitele de lumină și prize (art. 7.20.31, mai jos). Două trepte de 30 mA în serie nu sunt selective, iar 7.20.34, pe lângă diferențialul de 300 mA de tip S de la branșament, cere ca selectivitatea protecțiilor să respecte subcapitolul 4.1. Nu e o interdicție, e o problemă de coordonare a protecțiilor. Pentru mine e încă un motiv, sprijinit pe text, ca tabloul să nu stea în baie nici în afara volumelor.

Holul, în spatele dulapului

Holul e locul firesc, iar dulapul îl strică. Art. 5.3.3.24: „Coridorul de acces din fața sau din spatele unui tablou, se prevede cu o lățime de cel puțin 0,8 m măsurată între punctele cele mai proeminente ale tabloului și elementele neelectrice de pe traseul coridorului (pereți, balustrade de protecție etc.).” Și imediat: „Se admit îngustări locale de la 0,8 m la 0,6 m, cu condiția ca ușa tabloului să se poată deschide complet.” Un dulap de haine adânc de 60 cm, lipit de tablou, lasă zero din cei 0,8 m. Aceeași listă din art. 5.3.3.4 cuprinde ca tabloul „să nu împiedice circulația pe coridoare în special la cele utilizate pentru evacuare în caz de incendiu” și „să permită exploatarea, întreținerea și verificarea”.

Tabloul rămâne în hol, pe peretele de lângă intrare, fără dulap în față. Restul limitelor le-am pus pe figura de mai jos.

Cât de sus

O înălțime optimă de 1,4–1,8 m pentru tablou, cum aveam în planul articolului, nu apare în I7. Normativul are un plafon, la art. 5.3.3.21: „Tablourile de distribuție se instalează astfel încât înălțimea laturii de sus a tablourilor față de pardosela finită să nu depășească 2,3 m. Fac excepție tablourile din locuințe pentru care se admite o înălțime de cel mult 2,5 m.” Jos nu are o cifră, are o regulă, la art. 5.3.3.22: „La tablourile capsulate, înălțimea laturii de jos a tabloului față de pardoseala finită se stabilește avându-se în vedere posibilitatea de realizare a razei de curbură admisă pentru cablul cu cel mai mare diametru care se racordeză la tablou.”

Între cele două, I7 nu mai fixează o înălțime: poziția o alege proiectantul. Intervalul de 0,6–1,5 m din capitolul de prize și iluminat e o recomandare pentru întrerupătoare, comutatoare și butoane, nu pentru tablouri (art. 5.4.22). Eu țin aparatele din tablou la nivelul ochilor, ca să citesc etichetele fără scaun. Dar e o alegere de execuție, nu o cerință din I7.

Pe peretele din lemn

Aici peretele combustibil schimbă regula. Art. 5.3.3.9: „Tablourile de distribuție trebuie amplasate la distanța de cel puțin 3 cm față de elementele din materiale combustibile sau în condițiile prevăzute la art. 3.0.3.8.” Condițiile din 3.0.3.8 sunt mijloace de despărțire: „straturi de tencuială de min. 1 cm grosime sau plăci din materiale electroizolante incombustibile cu grosimea de min. 0,5 cm, cu o lățime care depășește cu cel puțin 3 cm pe toate laturile elementul de instalație electrică”, console incombustibile care țin echipamentul la cel puțin 3 cm de lemn, „sau cele menționate în art 4.2.3.4.2”, adică măsurile pentru pereții cu goluri, de mai jos.

Art. 5.3.3.9 are și o excepție: „Fac excepție tablourile în carcasă metalică cu grad de protecție IP54 care pot fi montate direct pe elemente din materiale combustibile.” Până aici e regula pentru orice perete combustibil. Pentru o casă din lemn, I7 are în plus un subcapitol întreg, 7.20 „Instalații electrice în construcții din lemn”. Regula generală pentru echipamente, art. 3.0.3.7, care admite în contact direct cu materialele combustibile „echipamente electrice cu grad de protecție minim IP 54”, se încheie chiar cu trimiterea la el: „Se vor respecta și condițiile prevăzute la subcap. 4.2 și 7.20.”

Art. 7.20.15: „Se admite numai montarea aparentă în contact direct cu elementele de construcție din lemn a tuburilor, plintelor sau canalelor de protecție din materiale plastice omologate pentru montare pe lemn, aparatele și echipamentele electrice cu grad de protecție minim IP54 sau omologate pentru montarea pe lemn.” Cele două articole nu spun același lucru. Art. 5.3.3.9 cere tabloului carcasă metalică ca să stea direct pe lemn, 7.20.15 se mulțumește cu IP54 sau cu omologarea pentru lemn și nu pomenește metalul. Nici regula generală, 3.0.3.7, nu-l pomenește: metalul îl cere doar 5.3.3.9, articolul scris anume pentru tablouri. Eu nu aleg între ele: direct pe lemn pun doar tabloul pe care îl admit amândouă, metalic, IP54, montat aparent. Orice alt tablou stă la 3 cm de lemn sau pe mijloacele din 3.0.3.8.

Distanța nu rezolvă însă materialul. Art. 7.20.4: „Tablourile electrice de distribuție trebuie să fie confecționate din materiale incombustibile sau cu întârziere la propagarea flăcării (...) și să fie nehigroscopice.” Paranteza pe care am scos-o definește întârzierea la propagarea flăcării: materiale care trec proba cu fir incandescent la 960 °C, după SR EN 60695-2-11. Un tablou din plastic intră deci într-o casă din lemn doar dacă materialul lui trece proba la 960 °C și e nehigroscopic, iar asta o caut în fișa producătorului. Chiar și atunci stă la 3 cm de lemn sau pe mijloacele din 3.0.3.8, fiindcă nu e metalic. Dacă fișa nu arată proba, nu pot dovedi că tabloul din plastic e conform, așa că aleg unul metalic. Asta e regula mea de alegere, nu o frază din I7.

Dacă tabloul se îngroapă în peretele din lemn, nici carcasa metalică nu-l mai scoate din regulă: 7.20.15 admite contactul direct cu lemnul numai la montajul aparent. Golul din perete se hotărăște cu cel care a calculat structura, fiindcă art. 7.20.19 cere „soluții tehnice ce se stabilesc de comun acord cu proiectantul structurii de rezistență”. Pentru pereții cu goluri intră și art. 4.2.3.4.2.1: „Echipamentele electrice, de exemplu cofrete sau tablouri de distribuție, instalate în pereți cu alveole care sunt combustibili, trebuie să fie conform prevederilor standardelor corespunzătoare.” Altfel, după 4.2.3.4.2.2, se protejează cu „fibră de sticlă sau material similar necombustibil de 12 mm grosime, sau cu vată minerală de 100 mm grosime”, și „trebuie luate în considerare efectele lor asupra disipării căldurii echipamentelor electrice”. Același articol întinde măsurile și la pereții cu goluri din materiale incombustibile, dacă în ei e izolație combustibilă, termică sau fonică.

Casa din lemn schimbă și ce e în tablou, nu doar ce e în jurul lui. Fără nicio condiție, art. 7.20.21: „Circuitele electrice vor fi prevăzute cu protecție diferențială și conductor de protecție.” În rețelele TN și TT, după art. 7.20.31, circuitele de lumină și prize „se protejează fiecare la suprasarcină scurtcircuit și la curent rezidual diferențial cu curentul nominal de cel mult 30 mA”. La branșament, art. 7.20.34 cere „un întreruptor automat cu protecție la curent diferențial rezidual de cel mult 300 mA de tip S”. Art. 4.2.2.10, din 2023, face AFDD obligatoriu, ca în orice locuință, pe circuitele finale de curent alternativ de cel mult 32 A din „spații amenajate pentru dormit”. La o casă din lemn, cerința se întinde pe toate circuitele finale de curent alternativ de cel mult 32 A dacă structura e încadrată la „nivel de stabilitate III—V”. Încadrarea n-o fac eu, ci proiectantul clădirii, așa că o cer în scris înainte de ofertă. Până nu văd scrisă în proiect altă încadrare, nu mă opresc la dormitoare și pun AFDD pe toate circuitele de curent alternativ de cel mult 32 A. E prudența mea, nu o prezumție din normativ: dacă proiectul scrie altă încadrare, obligația rămâne doar pe dormitoare. Despre AFDD și despre DDR-ul contra incendiului, pe care 4.2.2.8 îl face obligatoriu și la construcțiile din lemn, am scris în articolul despre componentele tabloului.

Carcasa și prinderea

Protecția mecanică a tabloului e la art. 5.3.3.34, pentru tablourile aflate în locuri accesibile persoanelor obișnuite, cum e holul unei case. Tabloul în carcasă are cel puțin IP2X, cel de clasa II trebuie „să asigure cel puțin gradul de protecție IP3X”, iar „carcasa trebuie să țină la impact 0,75 J”. Un alt articol, 5.3.3.3.4, din clasificarea tablourilor, pune același prag de IP2X pentru orice tablou în carcasă și cere, la tablourile de exterior fără acoperiș sau altă protecție suplimentară, cel puțin 3 la a doua cifră. Prinderea e la art. 5.3.3.33: „Tablourile de distribuție trebuie montate vertical și fixate sigur”. Materialul carcasei, pentru orice tablou, e la art. 5.3.3.14: „materiale incombustibile sau nehigroscopice și cu întârziere la propagarea flăcării”. În casa din lemn se aplică 7.20.4, de mai sus, care leagă întârzierea la propagarea flăcării de proba la 960 °C și cere material nehigroscopic în orice variantă.

Citatele din I7-2011 sunt copiate din textul extras al normativului, cu greșelile lui de tipar („pardosela”, „racordeză”): art. 3.0.3.7, 3.0.3.8, 4.2.3.4.2, 5.1.3, subcapitolul 5.3.3, art. 7.1.3.5, 7.1.4.3 și art. 7.20.4, 7.20.15, 7.20.19, 7.20.21, 7.20.31, 7.20.34. Din 7.20.4 am scos paranteza cu proba la 960 °C, pe care o redau în text. Actualizările din 2023 (MO nr. 512 din 12 iunie 2023) n-au modificat articolele citate aici; 4.2.2.8 și 4.2.2.10, doar pomenite, sunt în forma din 2023. Citit literal, art. 5.3.3.7 interzice tabloul în pod; bănuiala că „în poduri și în subsoluri de cabluri” înseamnă încăperi de cabluri e a mea, iar concluzia despre pod nu depinde de ea.