Conductorul de protecție (PE): dimensionare minimă și continuitate

Într-o instalație legată corect la pământ, fiecare carcasă metalică a unui aparat din clasa I e conectată la conductorul de protecție (PE). Rolul lui e dublu, dar asimetric: în funcționare normală nu transportă curent de lucru (doar scurgerile aparatelor, de ordinul mA), iar în clipa unui defect de izolație oferă o cale de întoarcere pentru curentul de defect. Așa, dispozitivul de protecție al circuitului poate deconecta rapid alimentarea, înainte ca atingerea carcasei să devină periculoasă. La o siguranță sau un MCB, calea trebuie să aibă impedanță destul de mică pentru ca defectul să producă un curent de declanșare; un diferențial, în schimb, detectează dezechilibrul creat de curentul care se întoarce pe PE.

De-aia PE nu e un fir „în plus". E parte din măsura de protecție prin întreruperea automată a alimentării. Iar dacă lipsește, e subdimensionat sau e întrerupt undeva pe traseu, întreaga schemă se prăbușește în tăcere: totul pare să meargă, până în secunda defectului, când protecția nu mai declanșează și carcasa rămâne sub tensiune.

Dimensionarea: în funcție de secțiunea fazei

Secțiunea PE nu se alege „din ochi". I7-2011 o leagă de subcapitolul 5.5 (Art. 5.2.4.5), iar Art. 5.5.3.7 pune două condiții: PE trebuie să reziste la curentul de defect prezumat și să nu coboare sub valorile din Tabelul 5.17 — ori sub valoarea calculată cu relația S = √(I²·t) / k, pentru timpi de întrerupere de cel mult 5 s. Când PE e din același material ca faza, tabelul se reduce la trei praguri ușor de ținut minte:

Același articol, la lit. d), impune și o secțiune minimă absolută — indiferent de calcul — pentru un PE care nu face parte dintr-un cablu sau tub comun cu faza: 2,5 mm² Cu (sau 16 mm² Al) dacă e protejat mecanic, respectiv 4 mm² Cu (sau 16 mm² Al) dacă nu e. Sub aceste valori nu cobori, oricât ar „ieși" din formulă.

Continuitatea: PE nu se întrerupe. Niciodată.

Aici e regula de aur, iar normativul o spune fără portiță. Art. 5.3.4.5.1.2: „În rețelele TN-C, conductorul (PEN) nu trebuie întrerupt, iar în rețelele TN-S, conductorul de protecție (PE) nu trebuie întrerupt." Ca să nu rămână loc de interpretare, adaugă imediat: „În toate rețelele conductoarele de protecție nu trebuie să fie întrerupte."

Practic: spre deosebire de fază (și, după caz, de neutru), care trec prin întrerupătoare și prin dispozitivele de protecție, PE trebuie să meargă neîntrerupt de la bara principală de legare la pământ până la borna de protecție a consumatorului. Nu pui niciodată o siguranță, un MCB sau un întrerupător pe firul de PE. Art. 5.5.3.5 o întărește: niciun dispozitiv de comutație în serie pe PE — se admit doar îmbinări care se pot desface cu o sculă, exclusiv pentru încercare, nu un punct pe care îl deschide cineva accidental.

Iar continuitatea nu se presupune, ci se verifică: la recepția instalației — și după intervenții importante — se măsoară continuitatea conductorului de protecție. „Pare legat" nu e o dovadă.

Ce poate — și ce nu poate — fi un PE

Art. 5.5.3.1 enumeră ce poate constitui un conductor de protecție: conductoare din cabluri, conductoare izolate sau neizolate montate fix, conductoare în incintă comună cu cele active, ori anumite elemente metalice (manta, ecran, armătură) — dar numai dacă li se asigură continuitatea electrică prin construcție sau prin conectare. În oglindă, Art. 5.5.3.2 interzice explicit elemente tentante, dar nesigure:

• conducte pentru apă;
• conducte pentru gaze sau lichide inflamabile;
• părți constructive supuse solicitărilor mecanice în funcționare normală;
• conducte metalice flexibile sau pliabile (dacă nu sunt destinate acestui scop);
• tăvi și scări de cabluri, dacă nu li se asigură continuitatea electrică.

Logica e una singură: orice element pe care îl poate demonta un meseriaș de altă specialitate — un instalator sanitar care schimbă o țeavă — nu poate garanta continuitatea protecției. De-aia PE rămâne un conductor dedicat, identificabil și verificabil.

Galben-verde — culoarea „rezervată"

Identitatea vizuală a PE e combinația bicoloră galben-verde, iar aici normativul nu lasă loc de interpretare. Art. 5.1.4.3.1 lit. a): „conductor de protecție (PE); marcarea se face prin culori verde/galben și această combinație nu trebuie folosită pentru nici o altă utilizare”. Interdicția e scrisă doar pentru galben-verde: la lit. c), pentru neutru, „marcarea cu culoarea bleu se face pe toată lungimea”, fără o clauză similară de exclusivitate. Tocmai fiindcă de PE depinde siguranța la atingere indirectă, marcajul lui trebuie să fie inconfundabil pe tot traseul.

În practică, două lucruri simple, dar nenegociabile: nu „improvizezi" un PE dintr-un fir maro sau negru rămas liber, și nu folosești firul galben-verde pentru altceva, oricât de tentant ar fi pe șantier. Marcajul corect nu e o formalitate estetică — e informația de siguranță pe care se bazează orice electrician care intervine după tine.

Articolele citate mai sus (5.1.4.3.1, 5.2.4.5, 5.3.4.5.1.2, 5.4.8, 5.5.3.1, 5.5.3.2, 5.5.3.5, 5.5.3.7, Tabelul 5.17, 5.5.4.4) sunt redate din textul extras al I7-2011.