Cupru vs aluminiu: când permite I7 conductoare de aluminiu în rezidențial

De ce cupru, de regulă

Cuprul are conductivitate mai bună decât aluminiul, este mai stabil mecanic la legături (nu „curge" în timp sub presiunea unui șurub la fel ca aluminiul) și nu formează același strat de oxid izolant la contacte. Pentru circuitele finale dintr-o locuință — iluminat și prize — cuprul nu e doar obiceiul bun, ci cerința scrisă. Art. 5.1.7.2 lit. f) prevede conductoare din cupru „la circuitele electrice pentru alimentarea echipamentelor care nu au borne speciale de racord pentru conductoare de aluminiu conform art. 5.2.6.8. (prize de utilizare generală, întreruptoare de lumină etc)”. De aceea nici Anexa 5.32 nu dă o secțiune de aluminiu pentru ele: în tabelul cu secțiuni minime, dreptul în coloana de aluminiu pentru aceste două destinații pur și simplu nu există.

Întrebarea corectă nu este „aluminiul e voie sau nu?", ci „aluminiul e voie aici, la ce secțiune minimă?". Răspunsul depinde de poziția conductorului pe traseu: la circuitele finale (iluminat, prize) tabelul prevede doar cupru, iar aluminiul apare abia mai sus — la circuitele de forță și la coloane. În practică, aluminiul se folosește mai ales pe coloane și trasee de alimentare, unde secțiunile sunt mari și avantajul de cost devine relevant.

Tabelul de referință: Anexa 5.32

Toate pragurile din acest articol provin dintr-un singur loc al normativului: Anexa 5.32 din I7-2011, intitulată „Secțiunile minime admise pentru conductoare utilizate în instalațiile electrice din interiorul clădirilor". Tabelul listează, pentru fiecare destinație a conductorului de fază, secțiunea minimă în cupru și — acolo unde aluminiul e admis — secțiunea minimă în aluminiu. Valorile, reproduse întocmai:

„Nelistat" înseamnă că, în coloana de aluminiu a tabelului, normativul nu prevede o valoare pentru acea destinație — adică nu indică aluminiul ca soluție pentru circuitele finale de iluminat și de prize. Pentru aceste circuite, Anexa 5.32 stabilește valorile minime de 1,5 mm² Cu (iluminat) și 2,5 mm² Cu (prize).

Citirea pe traseu: de la circuit la coloană

Cel mai ușor de reținut tabelul este parcurgându-l de jos în sus, după poziția conductorului în instalație:

• Circuite finale de iluminat și prize — Anexa 5.32 dă secțiunea minimă doar pentru cupru (1,5 mm² iluminat, 2,5 mm² prize) și nu prevede o valoare pentru aluminiu.
• Circuite de putere (forță) — cuprul pornește de la 1,5 mm², iar aluminiul este admis de la 4 mm², cu trimitere la nota 4 și cu măsura suplimentară cerută de Art. 4.1.3.2 (vezi mai jos).
• Coloane monofazate individuale (de exemplu, coloana care alimentează un apartament sau o locuință individuală) — cupru min. 4 mm², aluminiu min. 6 mm², tot cu măsura suplimentară din Art. 4.1.3.2.
• Coloane electrice colective (coloana comună a unui bloc, din care pleacă coloanele individuale) — cupru min. 10 mm², aluminiu min. 16 mm².

Pragul de 16 mm²: aluminiul subțire cere o măsură în plus

Aici e lucrul care lipsea din prima versiune a articolului și care schimbă efectiv proiectul. Secțiunea din Anexa 5.32 nu e singura condiție: Art. 4.1.3.2 spune că măsurile suplimentare de protecție „însoțesc întotdeauna o măsură tehnică principală și se prevăd în” […] „cazurile în care se utilizează conductoare din aluminiu cu secțiunea mai mică de 16 mm2”. Pe 11 septembrie 2026 am adăugat această condiție peste tot unde articolul dădea aluminiul ca „admis”, fiindcă fără ea pragurile de mai sus duc la un proiect neconform.

Tradus pe cazurile din tabel: aluminiul de 4–10 mm² la circuitele de forță și cel de 6–10 mm² la coloana monofazată individuală sunt toate sub 16 mm², deci cer, pe lângă măsura principală (de regulă întreruperea automată a alimentării), și o măsură suplimentară — DDR sau legătură de echipotențializare de protecție suplimentară. La circuitele finale de ≤ 32 A dintr-o locuință, DDR-ul de 30 mA cerut oricum de Art. 4.1.5.2.1 o asigură de la sine. Capcana reală e coloana individuală: ea nu are, de obicei, diferențial, așa că măsura suplimentară trebuie prevăzută explicit în proiect. Singurul caz care iese de sub cerință e coloana colectivă de 16 mm² aluminiu.

Unde devine aluminiul o opțiune: coloanele și circuitele de forță

În instalațiile rezidențiale, aluminiul apare în Anexa 5.32 la circuitele de forță și la coloanele individuale și colective. La blocuri și clădiri colective de locuit, coloana electrică colectivă — magistrala verticală din care se ramifică alimentările pe apartamente — este una dintre aplicațiile în care secțiunile mari fac aluminiul atractiv din punct de vedere al costului; în practică e chiar locul unde îl întâlnești cel mai des. Anexa 5.32 îl listează la o secțiune minimă de 16 mm² aluminiu (față de 10 mm² cupru).

Tot la nivel de coloane, normativul notează explicit (nota 6 a Anexei 5.32) că secțiunile de la pozițiile 1.4 (coloane monofazate individuale) și 1.5 (coloane colective) sunt recomandate de SR 234-2008 — sunt deci valori recomandate prin trimitere la standard, nu valori stabilite ca atare de I7.

Concluzia practică pentru o casă

Pentru o instalație rezidențială tipică — iluminat, prize, eventual câteva circuite de putere — cuprul rămâne alegerea firească, iar pentru circuitele finale de iluminat și prize Anexa 5.32 nu prevede o secțiune de aluminiu, ci doar de cupru (1,5 / 2,5 mm²). Aluminiul intră în discuție pe partea „grea" a traseului: coloane (individuale și mai ales colective), unde secțiunile sunt mari și unde normativul îl admite la pragurile de mai sus. Indiferent de material, secțiunea aleasă trebuie oricum verificată și la curentul admisibil și la căderea de tensiune — minimele din Anexa 5.32 sunt un prag minim, nu garanția că secțiunea e suficientă pentru sarcina ta.