Curentul nominal al disjunctorului vs secțiunea cablului: ce spune I7

Două lucruri diferite, ușor de confundat

Disjunctorul are un curent nominal (notat de obicei I_n) — de exemplu 16 A. E valoarea nominală a aparatului. Atenție: 16 A nu înseamnă că declanșează exact la 16 A; comportarea lui la suprasarcină e definită de caracteristica timp–curent a aparatului. Cablul are un curent admisibil (I_z): cât poate transporta continuu fără să depășească limita termică admisibilă a conductorului. Cele două se aleg împreună, ca protecția să limiteze suprasarcina înainte ca conductorul să fie solicitat termic peste limita admisibilă.

Lanțul corect: cerere → protecție → cablu

Ordinea logică de proiectare are trei mărimi care trebuie să stea „în șir". De jos în sus: cât cere efectiv circuitul (curentul de proiectare), ce treaptă de protecție alegi peste cerere, și cât poate duce cablul. Regula consacrată de coordonare le aliniază așa:

• Sub curentul de proiectare nu alegi — dacă I_n < I_B, protecția poate declanșa chiar în exploatarea normală a sarcinii.
• Peste cablu e periculos — dacă protecția e peste ce poate duce cablul, cablul rămâne neprotejat la suprasarcină.
• Între ele, o treaptă standard — dacă există o valoare nominală potrivită (10 A, 16 A, 20 A, 25 A, 32 A…), o alegi astfel încât I_B ≤ I_n ≤ I_z.

Protecția la suprasarcină cere, de fapt, două condiții împreună: I_B ≤ I_n ≤ I_z și I₂ ≤ 1,45 · I_z, unde I₂ e curentul convențional de funcționare al dispozitivului de protecție. A doua e de regulă acoperită de disjunctoarele care respectă standardul de produs, dar merită știută: nu e de ajuns ca I_n să stea sub I_z; și I₂ trebuie să rămână sub 1,45 · I_z.

Punctul de plecare: secțiunile minime admise (Anexa 5.32)

Înainte de orice calcul de curent, I7-2011 fixează un plafon de jos pentru secțiune, pe tip de circuit. Aceste valori sunt minime absolute — nu cobori sub ele nici dacă sarcina ar permite-o teoretic. Tabelul este Anexa 5.32, „Secțiunile minime admise pentru conductoare utilizate în instalațiile electrice din interiorul clădirilor":

Anexa 5.32 mai precizează: secțiunile pentru coloane (rândurile 4 și 5) sunt recomandate de SR 234 – 2008, iar legăturile demontabile pe conductoare din aluminiu se realizează prin presare, cu piese elastice care păstrează presiunea de contact în timp.

De la secțiune la curent admisibil

Secțiunea minimă îți spune de unde pornești, dar curentul admisibil al unui cablu depinde de mult mai mult decât de aria conductorului: contează materialul (cupru sau aluminiu), tipul izolației (PVC, XLPE), modul de pozare (în tub îngropat, pe perete, în pământ, în aer), gruparea cu alte cabluri și temperatura mediului. De aceea I7-2011 nu dă „o singură valoare per secțiune", ci tabele de sarcină admisibilă pe mod de pozare (Anexele 5.x) plus factori de corecție.

Exemplu concret din normativ (Anexa 5.29)

I7-2011 dă chiar un exemplu lucrat de alegere a secțiunii pentru un circuit trifazat. Îl redăm exact, pentru că arată cum „urci" pe trepte de secțiune când curentul crește. Se consideră un circuit trifazat încărcat cu 30 A, cablu cu 4 conductoare, izolație PVC, fixat pe perete (mod de pozare C):

Valorile (32 A pentru 4 mm², 41 A pentru 6 mm², 57 A pentru 10 mm²) și factorul de corecție 0,86 sunt cele din Anexa 5.29 a normativului. Observă logica: la aceeași sarcină nominală de 30 A, prezența armonicelor de rang 3 duce la un curent de calcul mai mare (și la dimensionarea neutrului), care te forțează să urci de la 4 mm² la 6 mm² și apoi la 10 mm² — deci secțiunea se alege după curentul real corectat (armonici, grupare, pozare), nu direct după amperii nominali.

„2,5 mm² = 16 A"? Nu automat

Asocierile „1,5 mm² → 10 A" și „2,5 mm² → 16 A" se aud des în rezidențial și merg în multe cazuri uzuale — dar nu sunt o regulă din I7. Secțiunea și curentul nominal al protecției se aleg prin corelarea curentului de proiectare cu curentul admisibil al conductorului în condițiile reale de instalare, nu din numărul înscris pe izolație.

Un exemplu de coordonare (valori ilustrative), pentru un circuit de prize: curent de proiectare I_B = 13,2 A, conductor Cu 2,5 mm², curent admisibil I_z = 21 A în condițiile de pozare alese. Atunci 13,2 ≤ 16 ≤ 21 — un disjunctor de 16 A respectă coordonarea. Dar dacă, în alt mod de pozare, I_z al aceluiași cablu scade la 14 A, condiția 13,2 ≤ 16 ≤ 14 devine falsă: 16 A nu mai e admis, trebuie reevaluată protecția sau secțiunea. Același cablu, aceeași secțiune — alt disjunctor, fiindcă s-a schimbat I_z.

Și neutrul? Nu uita de el

Anexa 5.32 notează, pentru circuitele și coloanele monofazate, că neutrul are aceeași secțiune cu faza. Regulile detaliate pentru trifazat sunt însă în Art. 5.2.4.6.1: dacă secțiunea fazei e ≤ 16 mm² Cu, neutrul = faza; iar la circuite trifazate cu armonici de rang 3 (și multiplu de 3) peste 15%, secțiunea neutrului se calculează după Art. 5.2.4.6.

Mai mult, secțiunea neutrului trebuie să fie egală cu cea a fazei și atunci când echilibrarea sarcinilor pe faze nu e asigurată în funcționare normală (Art. 5.2.4.6.1(d)). Pe un trifazat dezechilibrat nu subdimensiona neutrul — poate ajunge să ducă curent comparabil cu fazele.

Concluzie

Nu alegi disjunctorul dintr-o tabelă universală „secțiune → siguranță". Alegi secțiunea după curentul de proiectare și condițiile de instalare, determini curentul admisibil I_z în acele condiții, apoi pui protecția astfel încât să fie respectate I_B ≤ I_n ≤ I_z și I₂ ≤ 1,45 · I_z. „2,5 mm² = 16 A" e o asociere uzuală, nu o regulă — și cade imediat ce se schimbă modul de pozare.