Prize cu contact de protecție: obligativitate și excepții

Regula: priza de 230 V are contact de protecție

I7-2011 nu lasă loc de interpretare. La capitolul despre instalațiile pentru prize și iluminat, articolul este de o frază:

„Contact de protecție" înseamnă al treilea contact al prizei — cel care conectează carcasa aparatului la conductorul de protecție (PE) al instalației. În România se folosesc prize de tip F (varianta „Schuko", de la germanul Schutzkontakt, cu cele două lamele laterale) sau prize E/F hibride, compatibile și cu ștecărul cu pin central. Comun tuturor: sunt proiectate astfel încât contactul de protecție să se stabilească înaintea contactelor active — aparatul e legat la pământ înainte de a primi tensiune.

Rolul lui e simplu și vital: dacă în interiorul unui aparat de clasa I (de ex. o mașină de spălat, un cuptor, un frigider cu carcasă metalică) apare un defect de izolație care pune carcasa sub tensiune, conductorul de protecție oferă curentului o cale de scurgere la pământ. Astfel se produce un curent de defect suficient cât să declanșeze protecția (siguranță automată și/sau diferențial), iar carcasa nu rămâne sub tensiune periculoasă. PE nu are niciun rol în funcționarea normală a aparatului — el intervine doar la un defect de izolație; de-aia un aparat pare că merge și fără împământare, dar nu mai e protejat. Fără acel al treilea fir, întreaga schemă de protecție prin întreruperea automată a alimentării nu mai funcționează.

Unde apar „excepțiile": clasa II și tensiunea foarte joasă

Discuția despre excepții nu pleacă de la priză, ci de la clasa de protecție a receptorului. I7-2011 leagă prezența conductorului de protecție de clasa aparatului, conform clasificării din SR EN 61140:

Tradus pe înțelesul șantierului, sunt două situații în care conductorul de protecție nu mai însoțește receptorul:

• Aparate cu izolare dublă (clasa II). Sunt aparatele marcate cu simbolul „pătrat în pătrat" (▢): protecția împotriva șocurilor este asigurată de o izolație dublă sau întărită, nu de legarea la pământ. De aceea ele nu au și nici nu necesită un contact de protecție — au, de regulă, fișă fără contact lateral. Exemple tipice: încărcătoare, multe unelte electrice de mână, aparate mici de bucătărie cu carcasă din plastic.
• Circuite de tensiune foarte joasă (TFJS / TFJP). În terminologia I7, TFJS și TFJP sunt sistemele de tensiune foarte joasă de securitate, respectiv de protecție (echivalentele românești pentru SELV și PELV). Receptoarele de clasa III sunt construite pentru a fi alimentate la astfel de tensiuni reduse și nu se bazează pe un conductor de protecție pentru securitatea persoanelor.

Tensiunea foarte joasă: priza arată altfel

Acolo unde chiar se folosește tensiune redusă, alimentarea se face printr-un transformator, iar I7 tratează dimensionarea acelui circuit separat. Pentru circuitele care alimentează prize de tensiuni reduse prin transformator, dimensionarea se face pe baza puterii nominale a transformatorului (Art. 5.4.10). Un exemplu uzual de circuit TFJS dintr-o locuință e chiar soneria:

Esențial e că, în aceste cazuri, nu vorbim despre o priză Schuko obișnuită de 230 V din care „lipsește" PE-ul, ci despre un circuit de altă tensiune, cu echipamente proprii. Pentru a nu se confunda cu prizele normale, I7 cere ca prizele de tensiuni nominale diferite să fie distincte:

Reguli conexe pe care le confundăm cu „excepțiile"

În practică, mai multe cerințe din jurul prizei sunt amestecate cu discuția despre contactul de protecție. Le punem la locul lor, tot din textul I7-2011:

Dacă e să reții un singur lucru: clasa de protecție a aparatului stabilește dacă acesta folosește sau nu conductorul PE — dar regula pentru priza fixă de 230 V rămâne aceeași, indiferent de ce conectezi: are întotdeauna contact de protecție.