Schema IT: când se folosește în instalații rezidențiale

La TN și TT, punctul neutru al sursei e legat ferm la pământ. La IT, dimpotrivă, sursa „plutește": e izolată față de pământ sau cuplată doar printr-o impedanță mare. Normativul o spune sec, în lista de abrevieri (Cap.2) — IT este „rețea cu punctul neutru al transformatorului izolat față de pământ (sau printr-o impedanță de valoare foarte mare) și masele legate la pământ". Masele (carcasele metalice) rămân, ca peste tot, legate la pământ prin PE; ce se schimbă e doar capătul dinspre sursă.

Ce cumperi cu IT: primul defect nu oprește nimic

Aici e tot interesul schemei, descris la Art.3.3.2.9: în rețeaua IT „toate părțile active ale alimentării sunt izolate față de pământ sau legate la pământ prin intermediul unei impedanțe Z de valoare mare, masele instalației electrice fiind legate la pământ. În această rețea, un curent rezultat dintr-un prim defect fază-masă are o intensitate suficient de mică încât nu poate provoca o tensiune de atingere periculoasă". Pe TN sau TT, un defect de izolație fază-masă dă un curent mare, care declanșează protecția și taie circuitul. Pe IT, sursa neavând cale directă de întoarcere prin pământ, primul defect produce doar un curent mic — instalația merge mai departe. Art.3.3.2.10 chiar fixează ordinul de mărime: impedanța se alege „suficient de [mare] care să limiteze curentul de defect la valori cuprinse între 150…230 mA pentru a permite semnalizarea defectului".

Atenție la cifră: 150…230 mA e valoarea-limită la care se dimensionează impedanța pentru semnalizare, nu curentul care apare obligatoriu la orice defect — în varianta complet izolată (fără impedanță), primul defect dă un curent și mai mic, dat de capacitățile parazite ale rețelei.

De aceea IT-ul trăiește acolo unde o întrerupere costă scump — săli de operație, anumite procese industriale: dacă pică un circuit în mijlocul unei operații, vrei un avertisment, nu o beznă bruscă. Concret: dacă o fază atinge accidental carcasa metalică a unui aparat din sala de operație, operația nu se oprește — monitorul de izolație semnalează defectul (acustic/optic), iar echipa tehnică îl remediază după intervenție, nu pe loc.

Prețul: monitorizare permanentă și al doilea defect

Continuitatea nu vine pe gratis. Tot Art.3.3.2.9 adaugă condiția: IT „se utilizează numai cu dispozitiv de control permanent al izolației conductorului neutru față de pământ și/sau declanșarea automată în caz de defect". Cu alte vorbe, ca să-ți permiți să nu declanșezi la primul defect, trebuie să-l vezi. Art.4.1.4.1.19 e explicit: „trebuie prevăzut un dispozitiv de monitorizare a izolației… Acest dispozitiv trebuie să producă un semnal acustic și/sau optic care trebuie să continue atât timp cât defectul persistă", și „se recomandă ca primul defect să fie eliminat cât mai curând posibil".

Motivul acelei urgențe e al doilea defect. Cât timp primul defect stă nereparat, dacă apare un al doilea pe alt conductor activ, situația devine un scurtcircuit — și acolo protecția trebuie să rupă. Normativul tratează tocmai asta: Art.4.1.4.1.21 dă condițiile de întrerupere automată la al doilea defect, iar Art.4.1.4.1.18 enumeră instrumentarul admis (monitor de izolație, monitor de curent diferențial, sisteme de localizare a defectului, protecție la supracurent, DDR).

Singura rudă pe care o atingi acasă: transformatorul de separare

Ce poate ajunge într-o locuință nu e o instalație IT pe toată casa, ci o aplicație punctuală a aceluiași principiu de izolare față de pământ — separarea electrică, tratată la Art.4.1.4.4. Un transformator de separare creează un mic circuit alimentat de la o sursă nelegată la pământ; dacă circuitul n-are legătură cu pământul, atingerea unui singur conductor activ nu închide un traseu periculos prin corp — însă doar cât timp izolarea față de pământ e intactă (scurgeri, legături accidentale sau alimentarea mai multor receptoare schimbă situația). Principiul e înrudit cu IT, dar separarea electrică nu e o rețea IT completă: e o măsură punctuală, pentru un singur receptor. Definiția, la Art.4.1.4.4.1.1: separarea electrică e „o măsură de protecție prin care protecția de bază este asigurată prin izolația de bază a părților active sau prin bariere ori carcase […]; protecția la defect este asigurată prin separarea simplă a circuitului de alte circuite sau față de pământ".

Important: separarea electrică nu e o „mini-rețea IT" pe care o întinzi cât vrei. Art.4.1.4.4.1.2 o limitează „la alimentarea unui singur echipament de utilizare curentă, de la o sursă nelegată la pământ cu separare simplă". Dacă vrei să alimentezi mai multe receptoare dintr-o sursă de separare, intri într-un șir de condiții suplimentare (Art.4.1.4.4.1.4–4.1.4.4.1.11). Iar tensiunea e plafonată: Art.4.1.4.4.3.1 cere ca „tensiunea circuitului separat să nu depășească 500 V".

Verdictul pentru electricianul rezidențial

Tipul de rețea ți-l dă racordarea la rețeaua publică, nu o alegere de proiectare „de siguranță". În majoritatea rețelelor publice de joasă tensiune alimentarea se face printr-un conductor PEN (TN-C), iar instalația consumatorului devine ulterior TN-C-S (după separarea PEN) sau TT (cu priză de pământ proprie) — nu IT ca schemă generală a locuinței. Iar dacă te uiți în tabelul 3.7 („Recomandări pentru utilizarea diferitelor tipuri de rețea"), IT apare ca „posibil" sau „nerecomandat" în configurațiile uzuale de consum, în timp ce TN și TT rămân soluțiile pentru consumatorul obișnuit.

Deci: nu proiecta o locuință pe IT ca s-o faci „mai sigură". IT-ul și separarea electrică sunt unelte pentru cazuri speciale — cu monitorizarea izolației, cu limitarea la un singur receptor și cu cerințe proprii — nu opțiuni implicite. La o casă, cel mult vei monta un transformator de separare pentru un consumator izolat dintr-o încăpere anume; restul e TN sau TT.

Citatele sunt redate verbatim din I7-2011: Cap.2 (abrevierea IT și definiția „separare de protecție"); Cap.3 — Art.3.3.2.9, 3.3.2.10, 3.3.3.6 (varianta în c.c.) și tabelul 3.7; Cap.4 — Art.4.1.4.1.18/.19/.21 și subcap. 4.1.4.4. Pragurile 150…230 mA și 500 V apar exact în articolele indicate. Diagramele sunt de principiu.