Schema TN-C-S (PEN): unde mai este permisă și unde nu
Deschizi o doză într-un bloc mai vechi și dai peste un conductor verde-galben cu un inel albastru la capete. Nu e nici nul, nici împământare curată — e un PEN, ultima urmă a sistemului TN-C. Întrebarea „unde mai are voie să existe" are un răspuns surprinzător de scurt: pe un singur tronson, în amonte, și nicăieri în preajma receptoarelor cu care lucrezi.
PEN-ul e un compromis: un singur conductor care duce și neutrul, și protecția. Pe coloana unui bloc e ieftin — un fir în loc de două — dar compromisul se plătește cu un set de condiții pe care normativul nu le negociază. Schema TN-C-S folosește acest compromis exact acolo unde se merită (coloana colectivă) și îl abandonează acolo unde devine periculos: lângă om și lângă diferențial. I7-2011 o numește sec — „rețeaua TN-C-S, în care funcțiile pentru conductorul de neutru și conductorul de protecție sunt combinate într-un singur conductor pe o porțiune a rețelei" (Art. 3.3.2.6). „Pe o porțiune" e tot subiectul acestui articol.
Răspunsul scurt: doar în amonte, pe coloană
PEN-ul trăiește exclusiv în partea TN-C — coloana colectivă, dinaintea tabloului unde se separă. Normativul e categoric: „Conductorul PEN există numai în rețeaua TN-C" (Art. 3.3.2.11.1). După separare ești în TN-S, iar acolo PEN-ul pur și simplu nu mai există — ai doi conductori distincți, fiecare cu rolul lui. Și separarea are sens unic:
„Sistemul TN-C este întotdeauna înaintea celui TN-S. Este interzisă, în aceiași rețea, realizarea unui conductor PEN (TN-C) după ce acesta a fost separat în PE și N (TN-S), într-un punct în amonte." (Art. 3.3.2.6)
Odată ce ai despărțit nulul de protecție, nu le mai poți reuni. De aceea PEN-ul stă doar la început, pe segmentul colectiv, și se oprește definitiv la primul tablou care îl separă. Spre prizele tale nici nu-l vezi: se separă în tabloul de unde pleacă circuitele, și de acolo în jos sunt doi conductori.
Cele trei condiții care îl țin „legal"
Acolo unde e admis, PEN-ul nu e liber — e ținut în lesă de Art. 3.3.2.11.1:
„Se admite în rețelele TN, în instalațiile fixe, ca funcțiunile de conductor de protecție și de conductor neutru să fie îndeplinite de un singur conductor (PEN), cu condiția ca secțiunea lui să fie cel puțin egală cu 10 mm² Cu sau 16 mm² Al și porțiunea comună să nu se găsească în aval de un dispozitiv de protecție la curent diferențial rezidual." (Art. 3.3.2.11.1)
Din fraza asta ies trei condiții care se cer toate, nu pe alese:
- Instalație fixă. Pe cordoane, prelungitoare sau echipamente mobile — niciodată PEN.
- Secțiune generoasă, ≥ 10 mm² Cu (16 mm² Al). Logica e brutală: dacă PEN-ul se rupe, pierzi simultan și nulul, și protecția — așa că normativul cere un conductor greu de întrerupt accidental.
- Numai în amonte de orice DDR. Porțiunea cu PEN trebuie să se termine înainte de primul diferențial.
A doua condiție ascunde o consecință pe care mulți o uită pe tablou: pe PEN nu se montează și nu se întrerupe nimic.
De ce PEN-ul nu coboară spre tine: două garduri
„Unde nu" are un răspuns care vine din două direcții independente — și amândouă duc în același loc. Primul gard e diferențialul:
„Un dispozitiv de protecție la curent diferențial rezidual (DDR) nu trebuie utilizat în rețelele TN-C. Dacă se utilizează un DDR într-o rețea TN-C-S, montarea DDR se face numai pe partea rețelei TN-S." (Art. 4.1.4.1.11)
Motivul e fizic: în partea TN-C, curentul de neutru circulă chiar prin conductorul de protecție (sunt același fir), iar un DDR ar citi acest curent normal ca pe un defect. Deci diferențialul stă numai după separare. Al doilea gard e receptorul: chiar și fără niciun DDR, spre consumator alimentarea trebuie să fie separată — „de la ultimul tablou spre receptor alimentarea se realizează întotdeauna în sistem TN-S, adică cu conductoare separate PE și N sau numai PE, după necesitățile receptorului" (Art. 3.3.2.5).
Pune cele două laolaltă și ai concluzia: PEN-ul e zidit pe coloană. Nu coboară la prize (receptorul cere TN-S), nu trece de diferențial (DDR-ul cere TN-S) și nu se mai poate reface după ce a fost despărțit. Nu „alegi" să nu-l folosești în apartament — pur și simplu nu mai ai cum.
Cum îl recunoști pe teren
PEN-ul are un cod de culoare numai al lui, tocmai ca să nu fie confundat: „conductor (PEN) care asigură simultan funcția de protecție și de conductor neutru; marcarea se face prin culori verde/galben pe toată lungimea și suplimentar marcare cu culoarea bleu la fiecare extremitate" (Art. 5.1.4.3.1). Tradus în reflex de șantier: verde-galben pe toată lungimea plus bleu la capete = PEN; numai verde-galben = PE pur; numai bleu = nul. Inelul albastru de la capetele unui verde-galben e semnalul că ai în mână un conductor cu dublă funcție.
Încotro merge schema
Direcția e clară: spre mai puțin PEN. Pentru rețelele cu multe electronice — adică locuința de azi — Tabelul 3.7 trece TN-C la „nerecomandat" și pune TN-S ca recomandat (Art. 3.3.2.12). Curenții care se întorc prin PEN se pot cupla în masele și ecranele echipamentelor sensibile, iar separarea timpurie scapă de problemă. În practică, PEN-ul rămâne o relicvă a coloanelor colective vechi: tolerat acolo unde deja există, evitat în proiectele noi.
Citatele și numerele de articol sunt redate verbatim din I7-2011 (Cap. 3 — legarea la pământ, Cap. 4.1 și 4.3 — protecția la șocuri și a nulului, Art. 5.1.4.3.1 — marcare). Diagramele sunt de principiu, nu reproduc o anumită instalație.
ElectroSchema
ElectroSchema lucrează pe partea care îți revine — porțiunea TN-S, unde N și PE sunt deja separate. Dacă, dintr-o greșeală de schemă, ajungi cu un PEN dincolo de un diferențial sau declari instalația ca TN-C deși ai diferențiale în ea, regula V56 te avertizează (Art. 4.1.4.1.11 + 3.3.2.11.1), iar V08 verifică secțiunea conductorului de protecție față de fază (Tabel 5.17). Exact gardurile din acest articol, verificate la fiecare rulare a validării I7.
Discuții
Comentariile sunt moderate înainte de publicare. Emailul nu este afișat public.