Tipuri de cabluri în rezidențial: I7 le clasifică după cum ard, nu după cum se îndoaie

Denumirile pe care le cauți în magazin apar în normativ în puține locuri, și niciunul nu e un catalog. Locul unde sunt adunate laolaltă și așezate în categorii — FY, Myf, CYY, NYY, C2XY, N2XY, NHXH — e Anexa 5.33, intitulată „CLASIFICAREA CABLURILOR:", cu partea A, cea care ne interesează aici, „CLASIFICAREA CABLURILOR ELECTRICE PRIVIND COMPORTAREA LA FOC". Iar categoriile sunt de ardere, iar tipurile apar acolo strict ca exempleîn ele — nu ca listă închisă.

În rest le pomenește punctual, risipit prin text: FY, HO7V-U, HO7V-R și AFY în Tabelul 5.7 și în nota lui (art. 5.2.12.1.7), CYY-F la art. 7.23.12.1 în forma lui din 2011, CYYF la art. 7.22.13, iar prin capitolul 7 — la construcții agrozootehnice, unități mobile, instalații temporare și rulote — HO7 RN-F, HO5 RN-F și HO7 BN4 – F (art. 7.5.3, 7.13.17, 7.14.18, 7.16.6, 7.16.7). Iar la anexă corpul trimite de două ori, către părți diferite — art. 5.2.7.1.6: „Clasificarea cablurilor privind comportarea la foc este prezentată în anexa 5.33", și art. 5.2.13.2: „Clasificarea și simbolizarea cablurilor se face conform standardelor menționate în Anexa 5.33". A doua trimitere duce în partea B, care nu clasifică nimic ea însăși, ci pasează mai departe, la STAS 9436/1…/4 și la SR HD 361.

Asta schimbă felul în care citești eticheta. Cele două întrebări cu care pleci de acasă — rigid sau flexibil, cu manta sau fără — au un răspuns normativ doar pe a doua, și nu unde te-ai aștepta: într-un tabel de la începutul capitolului 5, care nu vorbește deloc despre tipuri comerciale.

Prima axă: unde ai voie să-l pui

Art. 5.2.1.1 e scurt și categoric: „Sistemele de pozare în funcție de tipurile de conductoare sau de cabluri se aleg din tabelul 5.1, cu condiția ca influențele externe să fie conform subcap. 5.2.2". Tabelul 5.1 are patru rânduri de produs — conductoare neizolate, conductoare izolate și cablurile în manta, desfăcute în multiconductor și cu un conductor — încrucișate cu opt sisteme de pozare, iar în fiecare celulă scrie admis, neadmis sau neaplicabil. Într-o locuință intră trei dintre ele: conductorul neizolat e admis într-un singur loc, pe izolatoare, și nu are ce căuta în discuția asta. Pentru sistemele de pozare care apar în tabel, celula e verdictul; art. 5.2.1.3 lasă deschisă doar folosirea unor sisteme de pozare necuprinse în capitol, „cu condiția satisfacerii prescripțiilor generale ale acestui capitol".

Două celule merită citite de două ori, fiindcă acolo se decide diferența practică dintre un conductor izolat și un cablu. Conductorul izolat — FY, Myf — e neadmis la „fără fixare" și neadmis la „fixare directă". Adică nu-l prinzi cu scoabe pe perete și nu-l lași tras liber prin pod. Cablul multiconductor în manta e admis în ambele. Aici stă, de fapt, deosebirea pe care o cauți: mantaua nu e „un plus de protecție", e diferența dintre un produs pe care ai voie să-l fixezi direct și unul pe care nu ai.

A treia celulă interesantă e jgheabul — categoria în care intră și plintele decorative din renovări, pentru că tabelul o numește explicit „jgheaburi (inclusiv plinte și profile la nivelul solului)". Acolo conductorul izolat e admis, dar cu asterisc, iar nota de subsol cere două lucruri simultan: „Conductoarele izolate sunt admise în cazul în care capacul poate fi înlăturat numai cu ajutorul unei scule sau numai depunând un efort important cu mâna și jgheabul are un grad de protecție IP 4X sau IP XX D".

Reciproca se găsește la art. 5.2.12.1.3, și merită citită atent, fiindcă spune altceva decât regula de mai sus: „În sisteme de tuburi, țevi, sisteme de jgheaburi și tuburi profilate SJ/STP, trebuie instalate numai conductoare izolate și/sau cabluri". Articolul spune ce are voie să intre în tub, nu că un conductor izolat ar avea voie doar în tub. Cablul cu manta e admis în tub la fel de bine — Tabelul 5.1 îi dă „+" pe coloana respectivă.

A doua axă: cum arde

Aici e miza reală a Anexei 5.33 — partea A, singura din cele două în care I7 clasifică el însuși, explicit, după comportarea la foc. Partea B doar deleagă, iar despărțirea cea mai apropiată de axa rigid–flexibil, între STAS 9436/3 (instalații electrice fixe) și STAS 9436/4 (instalații mobile), I7 o lasă în seama altor standarde. Anexa împarte întâi cablurile pozate individual în două: fără întârziere la propagarea flăcării și cu întârziere. Definiția celei de-a doua e cea care contează: „Este acel cablu care pozat singur pe traseu și supus un timp determinat acțiunii unei flăcări de inițiere, continuă să ardă, flacăra proprie propagându-se pe o lungime determinată, după care se auto stinge. Acest cablu corespunde încercărilor din seria de standarde SR EN 60332".

Fraza imediat următoare taie confuzia cea mai costisitoare din tot subiectul: „La acest cablu nu se garantează timpul de funcționare de la inițierea flăcării". Întârzierea la propagarea flăcării nu înseamnă că circuitul mai merge în timp ce arde. Aceea e cu totul altă categorie, punctul 3 din anexă, unde cablul „expus focului menține într-o manieră fiabilă alimentarea cu energie electrică sau semnalul de la sursă la instalație pentru un timp garantat de producător (de regulă, PH 15, 30, 60, 90, 120 minute)". Observă cine garantează: producătorul, nu normativul.

Ce face concret categoria asta pentru tine, într-o casă obișnuită, scrie la art. 5.2.7.1.3: cablurile cu întârziere la propagarea flăcării „pot fi instalate fără precauții speciale în instalații cu influențe externe normale (BE1, CA1, CB1 etc.)". Adică într-o locuință obișnuită, cu structură incombustibilă — o casă pe structură de lemn nu mai e CA1 și intră în altă discuție —, un cablu din categoria asta pozat singur pe traseu nu mai cere nicio precauție specială pe partea de propagare a flăcării: exact asta încearcă seria SR EN 60332. Două lucruri rămân deschise, și revin la amândouă mai jos — mănunchiul, unde regula se schimbă, și pozarea în plintă, unde 2023 a adăugat o cerință de material.

Dacă, în schimb, cablul nu satisface nici măcar întârzierea la propagarea flăcării, art. 5.2.7.1.7 e neobișnuit de dur pentru un text de normativ: cablurile care nu satisfac măcar întârzierea la propagarea flăcării „trebuie, dacă sunt utilizate, limitate la legături scurte pentru conectarea aparatelor la sistemele de pozare fixe și în nici un caz să nu treacă dintr-un compartiment într-altul".

Mănunchiul, și litera F pe care normativul n-o explică

Până aici, totul se referea la un cablu pozat singur. Când legi zece-paisprezece circuite care ies din același tablou prin aceeași porțiune de perete, ai un mănunchi, iar anexa schimbă regula: autostingerea nu mai e o proprietate a cablului, ci o condiție. Cablurile în mănunchi se autosting „numai dacă volumul de material combustibil (izolație și umplutură) Vi corespunde metodelor de încercare din standardul pe părți SR EN 50266". De aici categoriile: AF-R și A cu 7 litri/m, B cu 3,5 litri/m, C cu 1,5 litri/m, D cu 0,5 litri/m pentru cabluri cu diametrul de cel mult 12 mm pozate alăturat.

Acum privește ce înseamnă sufixul „-F". Anexa listează CYY la cablurile pozate individual, cu încercarea SR EN 60332-1-2. Și listează CYY-F, separat, la cele pozate în mănunchi, sub un antet care cere „întârziere la propagarea flăcării în mănunchi (SR EN 50266-2-4 cat C), dacă volumul Vi ≤ 1,5 litri". În rest, cele două antete sunt identice: aceeași tensiune 0,6/1 kV, aceeași izolație și manta din PVC, aceeași temperatură maximă de 70 °C pe conductor și — atenție — aceleași clase de conductor, „unifilar cl.1 sau multifilar cl.2".

Normativul nu explică nicăieri litera F — ciudat, fiindcă alte sufixe și le explică pe loc, cu liniuță: „CYAbY – armătură cu benzi din oțel", „CYArY – armătură cu sârme din oțel zincat", „NYY-J, cu conductor verde/galben", „NYY-0, fără conductor verde/galben". Pentru F, nimic. Dar antetul lui CYY-F păstrează explicit clasele 1 și 2, adică exact clasele rigide, iar cuvântul „flexibil" apare în toată anexa de două ori: la Myf și la MHf/H07Z-K, ambele clasa 5, niciodată lângă un tip cu sufix -F. În simbolizarea românească din anexă, F stă la cablurile încercate în mănunchi, nu la cele flexibile.

Numai că aici e capcana adevărată, și merită văzută înainte să tragi o concluzie despre literă: F nu înseamnă același lucru în toate sistemele de simbolizare, iar I7 le folosește pe amândouă. Art. 7.16.7 cere „un cablu flexibil de tip HO7 RN-F sau echivalent" — normativul îl numește el însuși flexibil. Art. 7.14.18: „Cablurile supuse deplasărilor trebuie să aibe o construcție flexibilă în execuție grea ( HO7 RNF, HO7 BN4 – F sau similare)". Acolo F face parte dintr-un marcaj armonizat și chiar înseamnă cordon flexibil. Așa că litera de pe tambur nu se citește singură: întâi stabilești în ce sistem e scris marcajul, apoi ce înseamnă în el. Un CYY-F și un HO7 RN-F se termină la fel și spun exact pe dos — iar un H05VV-F de la tejghea e cordon flexibil, nu cablu încercat în mănunchi.

Nici „multifilar" nu înseamnă flexibil. Nota 1 a Tabelului 5.7 descrie același FY pe două clase — „conductor din cupru masiv - clasa 1- cu secțiuni de la 1,5 la 10 mm2" și „conductor din cupru multifilar (5 toroane) clasa 2- cu sectiuni de la 16 mm2 la 400 mm2" — fără ca vreuna să devină flexibilă. În exemplele din Anexa 5.33, conductoarele flexibile sunt cele de clasa 5 — Myf și MHf/H07Z-K. Clasificarea completă pe clase aparține însă SR EN 60228, nu normativului.

O curiozitate care ajută la căutat: forma fără cratimă, „CYYF", apare o singură dată în tot normativul, și nu în Anexa 5.33. E la art. 7.22.13, despre circuitele de alimentare a pompelor și electrovanelor cu rol de securitate la incendiu, care „trebuie să fie din cupru și vor fi cu întâziere la propagarea flăcării în mănunchi (ex. CYYF) conform SR EN 50266, dacă receptoarele electrice sunt în aceeași încăpere (sau încăpere alăturată) cu tabloul de alimentare". Condiția finală e jumătatea care contează: în afara ei se aplică art. 7.22.12, care cere altceva, mult mai sever — cabluri cu izolație minerală, cabluri rezistente la foc sau un sistem de cablaj care să-și păstreze caracteristicile de protecție la foc. Greșeala de tipar „întâziere" e a normativului, nu a noastră.

Ce a schimbat actualizarea din 2023

Anexele 5.32 și 5.33 nu au fost atinse în 2023 — clasificarea de mai sus e în continuare cea din 2011. În schimb, într-un singur loc, normativul și-a schimbat propriul exemplu de cablu, iar direcția spune tot. La art. 7.23.12.1, despre alimentarea corpurilor de iluminat de siguranță de tip autonom, textul din 2011 cerea cabluri cu întârziere la propagarea flăcării în mănunchi „conform cu SR EN 50266 pe părți – de exemplu CYY-F". Forma din 2023 cere aceeași proprietate, dar „conform SR EN IEC 60332-3 — de exemplu, N2XH". Exemplul a trecut de la un cablu cu manta de PVC la unul fără halogeni.

A doua modificare atinge direct renovările. Punctul 5.2.12.4.2, care permite pozarea în sisteme de jgheaburi și tuburi profilate, are acum o teză finală care în 2011 nu exista: „Toate materialele trebuie să fie fără halogeni, cu emisie redusă de fum și proprietăți de întârziere în propagarea flăcării". Citită pe litera ei, „toate materialele" acoperă și conductoarele trase prin plintă, nu doar profilul și microconductele — și atunci e singura cerință nouă din 2023 de tip „fără halogeni" care poate ajunge într-o locuință obișnuită. O lectură mai strânsă ar limita-o la materialele sistemului SJ/STP; normativul nu tranșează, dar direcția acoperitoare e prima. Tot în 2023, art. 5.1.7.1 a adăugat „cabluri hibride" pe lista materialelor admise în instalațiile construcțiilor, alături de conductoarele și cablurile de cupru sau aluminiu care erau acolo dinainte.

În pământ, ambele axe se schimbă

Pozarea îngropată e singurul loc din zona asta a normativului cu o interdicție de produs formulată fără nuanțe, la art. 5.2.12.1.4: „Se interzice instalarea conductoarelor electrice în tuburi sau țevi pozate în pământ". Nici măcar tubul nu salvează conductorul. Practic, în pământ pozezi cablu — deși articolul nu merge până la a prescrie un tip anume, o armare sau o clasă de izolație; asta rămâne o decizie de proiectare, pe criterii mecanice.

Și tot acolo, axa focului dispare complet. Art. 5.2.7.1.10: „În cazul pozării în pământ nu se impun condiții speciale privind caracteristicile de propagare a flacării sau rezistența la foc a cablurilor". E o dezlegare explicită, nu o cerință, și nu atinge nimic altceva: celelalte condiții ale pozării în pământ — adâncimea, umiditatea, protecția mecanică — rămân întregi.

Ce rămâne în sarcina ta

Ordinea în care se decide, dacă o punem cap la cap: destinația circuitului îți dă secțiunea minimă din Anexa 5.32 — subiect tratat separat, în articolul despre secțiunile minime — apoi sistemul de pozare pe care îl alegi îți restrânge familia de produs prin Tabelul 5.1, iar comportarea la foc îți spune dacă produsul ales trece fără precauții speciale sau intră sub restricțiile de la 5.2.7.1.7. Flexibilitatea nu e criteriul după care se decide niciunul dintre pașii ăștia. Un FY de 2,5 mm² și un Myf de 2,5 mm² au aceeași secțiune nominală de cupru, iar Tabelul 5.1 le tratează la fel, ca pe „conductoare izolate" — ceea ce nu înseamnă că sunt interschimbabile oriunde. Între ele decid condițiile concrete de montaj: cum tragi traseul, cum termini în clemă și ce cere borna aparatului.

Merită spus și ce nu găsești în I7, ca să nu cauți degeaba. Euroclasele de reacție la foc ale cablurilor — genul Cca-s1b,d1,a1, cu indicele „ca" — nu apar în textul normativului, nici în forma din 2011, nici după actualizarea din 2023. Nu e o scăpare de vocabular: I7 folosește „clasa de reacție la foc" acolo unde chiar are nevoie de ea — la pereți și planșee și la elemente din materiale combustibile. Art. 4.2.2.5, pentru echipamentele care conțin o cantitate importantă de ulei (25 de litri, 60 la uleiurile izolante), dă ca exemplu de măsură „instalarea echipamentului într-o încăpere cu pereți și planșee din clasa de reacție la foc A1, A2 s1 do"; art. 7.17.5 vorbește de elemente „din clasa de reacție la foc B". O folosește chiar și pe materialul unor aparate: firmele și panourile luminoase „executate din materiale din clase de reacție la foc C, D, E și F" au voie numai pe fațade din clasele A1 sau A2 s1do (art. 7.17.2). Singurul produs pe care nu-l trece niciodată prin scara asta e cablul: pentru el ține clasificarea lui proprie, cea din Anexa 5.33, iar cele două nu se traduc una în alta. La fel, MYYM nu e numit nicăieri în normativ; anexa dă exemple în două clase de tensiune, conductoare 450/750 V și cabluri 0,6/1 kV, iar ce e sub ele pur și simplu nu intră în listă.

De unde vine fiecare afirmație de mai sus: Tabelul 5.1 și nota lui, Tabelul 5.7 cu nota 1, art. 5.2.1.1, 5.2.1.3, 5.2.7.1.3, 5.2.7.1.6, 5.2.7.1.7, 5.2.7.1.9, 5.2.7.1.10, 5.2.12.1.3, 5.2.12.1.4, 5.2.12.1.7, 5.2.13.2, 4.2.2.5, 4.2.3.2.11, 5.2.2.8.5, 7.5.3, 7.13.17, 7.14.18, 7.16.6, 7.16.7, 7.17.2, 7.17.5, 7.22.12 și 7.22.13 din I7-2011, Anexa 5.33 integral, plus punctele 5.1.7.1, 5.2.12.4.2 și 7.23.12.1 în forma modificată prin Ordinul MDLPA nr. 959/2023 — toate citite în textul extras al normativului, nu din memorie. Citatele păstrează grafia sursei, inclusiv greșelile ei de tipar („întâziere" la 7.22.13, „auto stinge" la Anexa 5.33). Pragurile de secțiune care însoțesc tipurile de aluminiu din Anexa 5.33 nu sunt citate aici: semnul de inegalitate nu se extrage lizibil din PDF, iar acelea sunt oricum descrieri de produs dintr-o listă de exemple, nu cerințe normative.