Terminologie esențială din I7-2011: termeni pe care orice electrician trebuie să îi știe

De ce contează definițiile

I7-2011 dedică un întreg capitol — Capitolul 2 — terminologiei și abrevierilor. Nu e un moft academic: cele mai multe neînțelegeri de pe șantier (și aproape toate citările greșite din memorii tehnice) vin din faptul că doi oameni folosesc același cuvânt cu sensuri diferite. „Circuit", „coloană", „masă", „defect" — fiecare are o definiție precisă în normativ. Hai să le luăm pe rând.

1. Circuit, circuit terminal, coloană

Trei termeni care descriu cum se ramifică instalația, de la tablou la receptor. Definițiile din normativ:

• Circuit electric — „ansamblu de echipamente electrice al unei instalații electrice protejate prin același dispozitiv de protecție". Cu alte cuvinte: tot ce e în spatele aceleiași protecții formează un circuit.
• Circuit terminal — „circuit electric destinat să alimenteze direct receptorul (aparat de utilizare) sau prize de curent". E ultima verigă: după el nu mai urmează alt tablou, ci consumatorul propriu-zis.
• Coloană electrică — „circuit electric care alimentează unul sau mai multe tablouri de distribuție". Coloana nu duce la receptor, ci la alt tablou.

2. Tabloul de distribuție

Definiția din normativ: tablou de distribuție — „ansamblu care cuprinde diferite tipuri de aparataj asociate cu unul sau mai multe circuite electrice de plecare, alimentate de unul sau mai multe circuite de intrare, ca și borne pentru conductoarele neutre și de protecție". Pe scurt: aparataj + circuite de plecare + circuite de intrare + barele de N și PE.

Tot aici se leagă și aparataj — „echipament electric destinat să fie conectat la un circuit electric pentru a asigura una sau mai multe din următoarele funcții: protecție, comandă, secționare, conexiune". Disjunctoarele, separatoarele, contactoarele — toate sunt aparataj.

3. Conductoare: N, PE, PEN

Familia conductoarelor e zona unde greșelile de limbaj costă cel mai mult. Definițiile exacte:

4. Curenți: serviciu, defect, diferențial rezidual, fugă

Cuvântul „curent" apare în zeci de combinații. Iată definițiile care contează cel mai des în proiectarea rezidențială:

• Curent admisibil (Iz) — „valoarea maximă a curentului electric care poate parcurge în permanență un conductor, un dispozitiv sau un aparat, fără ca temperatura sa în regim permanent, în condiții date, să fie superioară valorii specificate".
• Curent nominal — „curent electric destinat a fi transportat de un circuit în funcționarea normală pe timp nelimitat".
• Curent de suprasarcină — „supracurent care se produce într-un circuit electric, care nu se datorează curentului de scurtcircuit sau unui defect de punere la pământ".
• Curent de scurtcircuit — „curent electric într-un scurtcircuit determinat".
• Curent de defect — „curent electric care circulă ca urmare a unui defect de izolație".
• Curent de fugă — „curent electric care, în condiții normale de funcționare, parcurge o cale electrică nedorită". (Atenție: e diferit de curentul de defect — fuga apare în funcționare normală.)
• Curent diferențial rezidual — „suma fazorială a valorilor curenților electrici în toate conductoarele active, la același timp, într-un punct dat al unui circuit electric, într-o instalație electrică". Acesta este exact mărimea pe care o „simte" un DDR.

5. Defect, tensiune de atingere, șoc electric

Zona de securitate — termenii care explică de ce facem protecții. Definițiile:

• Defect de punere la pământ — „apariția unei căi conductoare accidentală între un conductor sub tensiune și pământ".
• Atingere directă — „contactul direct al persoanelor sau al animalelor cu părți active". Atingere indirectă — „contact electric al persoanelor sau al animalelor cu părțile conductoare accesibile puse sub tensiune ca urmare a unui defect".
• Tensiune de atingere — „tensiune între părți conductoare atinse simultan de o persoană sau de un animal".
• Tensiune de defect — „tensiune între un punct de defect și pământul de referință, ca urmare a unui defect de izolație".
• Curent de atingere — „curent electric care trece prin corpul uman sau al unui animal atunci când acesta este în atingere cu una sau mai multe părți accesibile ale unei instalații electrice sau cu echipamente electrice aflate sub tensiune".
• Șoc electric — „efect fiziologic care rezultă din trecerea unui curent electric prin corpul unui om sau al unui animal". (Iar electrocutare este, în definiția normativului, „șoc electric mortal".)

6. Dispozitive de protecție: disjunctor, DDR, separator

În sfârșit, aparatele propriu-zise. Termenii din normativ pe care îi traducem zilnic în „siglele" comerciale (MCB, RCCB, RCBO):

• Disjunctor (întreruptor automat) — „aparat de comutație apt de a stabili, de a suporta și de a întrerupe curenții în condiții normale ale circuitului, precum și de a stabili, de a suporta pe o perioadă specificată și de a întrerupe curenții în condiții anormale ale circuitului (cum ar fi cele de scurtcircuit etc.)". Acesta e termenul oficial pentru ceea ce numim curent „MCB".
• Dispozitiv de protecție împotriva supracurenților — „dispozitiv destinat să întrerupă un circuit electric în cazul în care curentul în conductorul sau conductoarele circuitului electric depășește o valoare predeterminată în timpul unei durate prevăzute".
• Separator — „aparat de comutație care satisface în poziția deschis prescripțiile specifice pentru funcția de separare".

Iar abrevierile relevante, exact din lista de la finalul Capitolului 2: