I7-2011Priză de pământElectroziRezistență

Priza de pământ: rezistență, tipuri de electrozi, adâncime

Toată schema de protecție dintr-o casă — conductorul PE, diferențialul, deconectarea automată — se sprijină, la capăt, pe un singur număr pe care nu-l vezi în schiță: rezistența prizei de pământ. Poți avea totul corect pe hârtie și, dacă solul spune „nu", protecția tot nu declanșează cum trebuie. I7-2011 îți dă țintele și regulile despre electrozi — dar pământul are ultimul cuvânt.

17 iulie 2026·9 min citire·

—

Rolul prizei de pământ e să lege masele metalice la pământ, iar „calitatea" acelei legături o dă rezistența de dispersie — rezistența pe care o opune ansamblul electrod + sol între electrod și „pământul îndepărtat". Cât de mult contează valoarea ei depinde de schema de legare la pământ. Într-o rețea TN, curentul unui defect de izolație se întoarce mai ales prin conductorul PE spre sursă, pe o buclă metalică — priza contează, dar nu ea închide bucla. Într-o rețea TT, în schimb, bucla de defect se închide chiar prin priza de pământ, iar o rezistență de dispersie suficient de mică e esențială pentru ca protecția să funcționeze — în practică prin DDR, fiindcă în TT curentul de defect e de regulă prea mic ca să declanșeze rapid un disjunctor. De-aia I7-2011 leagă direct valoarea prizei de funcția de protecție (Art. 5.5.7.10).

Fig. 1 — Rezistența de dispersie măsoară cât de ușor se scurge curentul de defect din electrod în masa solului.

Cifra pe care toți o caută: 4 Ω și 1 Ω

Aici e nucleul. Normativul dă două valori-prag, în funcție de rolul prizei (Art. 5.5.7.11):

Rolul prizei de pământ	Rezistența admisă
Numai pentru protecția împotriva șocurilor electrice	cel mult 4 Ω
Comună cu priza pentru protecția clădirii împotriva trăsnetului (cap. 6)	cel mult 1 Ω

De ce coboară la 1 Ω: când aceeași priză deservește și instalația de protecție împotriva trăsnetului, ea trebuie să disipeze curenți mult mai mari, așa că pragul scade la cel mult 1 Ω. Tot 1 Ω cere I7 și când priza clădirii ajunge la mai puțin de 20 m de priza postului de transformare care o alimentează: dacă distanța de cel puțin 20 m nu se poate respecta, se prevede o priză comună cu rezistență de cel mult 1 Ω (Art. 5.5.8).

Din ce se face priza: electrozii

Priza de pământ e realizată dintr-unul sau mai mulți electrozi (Art. 5.5.7.1). Normativul recomandă (Art. 5.5.7.2): bare rotunde, țevi sau profil cruce (electrozi verticali, „de adâncime"); bandă sau cornier (electrozi orizontali, în șanț); plăci; structură metalică subterană; și armătura metalică sudată a betonului îngropată în pământ (cu excepția betonului precomprimat). În oglindă, două interdicții clare: nu folosești ca electrozi conductele metalice pentru lichide inflamabile sau gaze (Art. 5.5.7.3), și nu folosești obiecte metalice cufundate în apă (Art. 5.5.7.4).

Fig. 2 — Electrozii orizontali (bandă/conductor) și verticali (bară de adâncime), cu dimensiunile minime din Tabelul 5.19.

Orizontal sau vertical — și ce dimensiuni minime

Normativul nu impune o singură geometrie: recunoaște deopotrivă electrozii cu extensie orizontală (bandă, conductor rotund) și cei de adâncime (bară rotundă, țeavă). Ce impune sunt dimensiunile minime, din punctul de vedere al coroziunii și al solicitării mecanice, când electrozii sunt îngropați în pământ (Art. 5.5.7.5 și 5.5.7.6, Tabelul 5.19). Câteva valori din acel tabel:

Material / formă	Dispunere	Dimensiune minimă
Oțel galvanizat — bandă	orizontală	90 mm² secțiune, 3 mm grosime
Oțel galvanizat — bară rotundă	verticală (de adâncime)	Ø 16 mm
Oțel galvanizat — bară tubulară (țeavă)	verticală	Ø 25 mm, 2 mm perete
Cupru — conductor rotund	orizontală	50 mm²
Cupru — bandă	orizontală	50 mm², 2 mm grosime

Valorile sunt din Tabelul 5.19 al I7-2011. Tabelul complet conține și alte combinații (profil în cruce, oțel cu manta de cupru, oțel cu depunere electrochimică de cupru, cablu torsadat) — pentru proiectul real, consultă tabelul integral din normativ.

Adâncimea: o regulă despre sol, nu o cifră fixă

Aici e capcana în care cade cine caută „adâncimea standard". I7-2011 nu fixează o valoare unică în metri. În loc de cifră, dă un criteriu: la alegerea tipului și a adâncimii de montare a electrodului trebuie acordată atenție condițiilor locale, știind că unui sol uscat și înghețat îi crește rezistența la o asemenea valoare încât să influențeze negativ protecția împotriva șocurilor (Art. 5.5.7.7).

Tradus pe șantier: electrodul trebuie să ajungă sub adâncimea de îngheț și în straturile cu umiditate stabilă, tocmai ca rezistența de dispersie să nu „explodeze" iarna sau pe secetă. Normativul nu-ți dă cifra în metri — îți dă criteriul: sol uscat și înghețat înseamnă rezistență mare, deci protecție compromisă. De-aia electrozii verticali de adâncime sunt preferați acolo unde stratul superficial îngheață sau se usucă puternic.

Priza în fundație (electrodul T1)

Pentru o clădire nouă, cea mai bună soluție e priza în fundație. În schema-tip a sistemului de legare la pământ din I7-2011 (fig. 5.1) e notată T1 — priză de pământ în fundație, distinctă de electrodul T pentru protecția la trăsnet. Practic, se folosește armătura metalică sudată a betonului drept electrod (Art. 5.5.7.2), iar betonul umed, prin suprafața mare de contact cu solul, ajută la o rezistență de dispersie redusă.

Grijă la coroziune când electrodul e în beton: pentru a evita coroziunea, se recomandă cel puțin 5 cm între electrod și suprafața betonului (Art. 5.5.7.9). Și un detaliu care contează când combini materiale: oțelul încorporat în beton are același potențial electrochimic cu al cuprului îngropat în pământ — de aici, riscul de coroziune electrolitică dacă amesteci nepotrivit (Art. 5.5.7.8).

Cât despre legătură: conectarea conductorului de legare la pământ la electrod nu e o simplă răsucire. Trebuie fermă și corespunzătoare electric — sudare exotermică, conector cu presiune, cleme sau alte conectoare mecanice montate conform instrucțiunilor producătorului, fără să deteriorezi conductorul sau electrodul (Art. 5.5.6.2).

Și, cel mai important pe teren: valorile de 4 Ω și 1 Ω nu se obțin „bătând trei țăruși" și presupunând că e destul. Rezistența de dispersie nu se ghicește după numărul electrozilor — se stabilește prin dimensionarea prizei în funcție de rezistivitatea solului (anexa 5.34, Art. 5.5.8) și se confirmă prin măsurare cu aparat dedicat, la verificările de dinainte de punerea în funcțiune. Tipul solului, umiditatea și geometria prizei influențează decisiv rezultatul.

Toate cifrele de mai sus — pragurile de 4 Ω și 1 Ω, distanța de 20 m față de postul de transformare, cei 5 cm față de suprafața betonului și dimensiunile electrozilor — provin din Cap. 5.5 (5.5.6–5.5.8) și din Tabelul 5.19 ale I7-2011. Nu am adăugat o adâncime în metri, fiindcă normativul nu fixează una — dă doar criteriul de sol (Art. 5.5.7.7).

ElectroSchema

Rezistența de dispersie se măsoară pe teren, la punerea în funcțiune — nu e ceva deductibil din desen. Ce poate verifica aplicația e restul lanțului care se sprijină pe priză: prin regula V05(Art. 4.1.5.2.1), semnalează prizele fără diferențial ori protejate de un DDR cu sensibilitate peste 30 mA, parte din setul V01–V15 pentru protecția la șocuri. Așa, proiectul pleacă de la o schemă cu PE și diferențial corecte, iar valoarea prizei rămâne de confirmat cu aparatul, la recepție.

Debate

Los comentarios se moderan antes de su publicación. Tu correo electrónico no se muestra públicamente.