Selectivitatea diferențialelor: S-type vs instant — coordonarea verticală
Când pui două diferențiale unul în spatele celuilalt, ai o întrebare pe care mulți o sar: la un defect pe un singur circuit, care dintre ele sare? Dacă răspunsul e „cel de la intrare", ai lăsat toată casa fără curent pentru o priză cu defect. Două diferențiale nu înseamnă automat mai multă siguranță — înseamnă un lucru în plus de coordonat.
Într-un tablou rezidențial e comun să ai mai mult de un DDR: unul „general" la intrarea în tablou, care protejează tot, plus diferențiale (sau RCBO-uri) de 30 mA pe circuitele individuale — prize, baie, bucătărie. Arhitectura e bună — protecție în adâncime. Problema apare fiindcă un curent de defect de pe un circuit trece, fizic, și prin dispozitivul de la intrare. Dacă ambele sunt „instant" și „văd" același defect, pot sări amândouă — sau poate sări doar cel de la intrare. Rezultatul e absurd: pentru o singură priză cu defect, cade toată casa.
Coordonarea cere două pârghii, nu una
Ca să sară cel potrivit, dispozitivul din amonte trebuie să fie „mai leneș" — cu declanșare întârziată — decât cel din aval, pe două axe simultan, nu doar pe una:
- Sensibilitatea (ΔIn): dispozitivul din amonte declanșează la un curent de fugă mai mare decât cel din aval.
- Timpul: dispozitivul din amonte declanșează cu o întârziere, ca să-i lase celui din aval timp să acționeze primul.
Dacă ai doar una — sensibilități diferite dar ambele „instant", sau temporizare dar aceeași sensibilitate — nu ai selectivitate garantată. Normativul clasifică DDR-urile după temporizare la Art. 4.1.5.2.7:
| Tip DDR | Temporizare | Timpi de declanșare | Rol în cascadă |
|---|---|---|---|
| De uz general („instant") | fără temporizare | 40…300 ms | în aval — pe circuite |
| Tip „S" | cu temporizare | 150…500 ms | în amonte — la intrare |
Pârghia de sensibilitate: raportul de cel puțin 3
Regula numerică vine din Art. 4.1.5.2.8 — și aici e o subtilitate de fidelitate. Actualizarea din 2023 a condensat textul acestui articol la o singură frază: selectivitatea „se realizează ca în fig. 4.1 sau fig. 4.2" (conform SR CEI 61200-53). Regula explicită a raportului și cele două scheme detaliate erau scrise pe larg în forma din 2011 și rămân ilustrate în acele figuri. Criteriul, așa cum apărea în text:
„selectivitatea între un dispozitiv de tip «S» și un altul de tip general în serie poate fi considerată ca realizată dacă raportul între curenții diferențiali reziduali nominali respectivi este de cel puțin 3."
În cifre: ΔIn (amonte) ≥ 3 × ΔIn (aval). Un 30 mA pe circuit cere cel puțin 90 mA în amonte — dar 90 mA nu e o treaptă de catalog (seria e 30 / 100 / 300 mA), așa că se alege 100 mA, care dă deja 3,3, sau, mai des, 300 mA. Raportul acoperă axa de sensibilitate, temporizarea tipului „S" acoperă axa de timp, și niciuna singură nu ajunge. Reține însă că raportul de 3 e o condiție practică de coordonare, nu o garanție în sine: selectivitatea reală rezultă din caracteristicile complete de declanșare ale celor două dispozitive (curent și timp), nu doar din raportul valorilor ΔIn.
Cele două scheme din figuri
Figurile la care trimite articolul (fig. 4.1 și fig. 4.2) arată două cazuri concrete:
- fig. 4.1 — 2 niveluri: dispozitive de tip general (SR EN 61008-1) cu ΔIn ≤ 100 mA în aval, și un dispozitiv de tip „S" cu ΔIn ≥ 300 mA în amonte.
- fig. 4.2 — 3 niveluri: pe circuit, un DDR general de 30 mA; în amonte, un DDR tip „S" de 300 mA; și mai sus, un DDR cu temporizare definită (SR EN 60947-2) de 1 A.
Tradus pe un tablou real: un RCBO de 30 mA pe circuitul mașinii de spălat și un DDR de tip „S" de 300 mA la intrarea tabloului. La un defect de izolație în mașina de spălat, RCBO-ul de 30 mA declanșează primul și restul casei rămâne alimentat. Dacă defectul e în amonte de RCBO — pe coloană, în tablou — sau dacă RCBO-ul nu declanșează (defecțiune, ori un defect care îl ocolește), intervine cel de 300 mA. Fiecare acoperă zona lui.
Greșeli frecvente
- Două DDR-uri „general" în serie, cu aceeași sensibilitate (30 mA la intrare și 30 mA pe circuit). Niciun raport, nicio temporizare — la un defect pot sări amândouă, sau doar cel de la intrare. Selectivitate zero.
- Raportul e necesar, dar nu suficient. Un 100 mA peste un 100 mA, sau un 30 mA peste un 30 mA, nu coordonează deloc — raport 1. Iar un DDR de 100 mA în amonte peste unul de 30 mA în aval dă 3,3 (bun pe sensibilitate), însă coordonează doar dacă cel din amonte e de tip „S"; un 100 mA „instant" în amonte tot poate sări primul.
- Sensibilitate corectă, dar fără tip „S". Dacă dispozitivul din amonte are ΔIn mai mare dar e tot „instant", poate declanșa înaintea celui din aval pe un defect rapid. Coordonarea cere și axa de timp, nu doar cea de sensibilitate.
- DDR de intrare prea „gros" pentru rolul de persoană. Un 300 mA sau 1 A la intrare nu oferă protecția la electrocutare de 30 mA — e pentru selectivitate și antiincendiu, nu pentru atingere directă. Cei 30 mA rămân obligatoriu pe circuitele care îi cer.
ElectroSchema
Aplicația verifică automat coordonarea verticală prin regula V29 — selectivitate RCD în cascadă: pentru fiecare lanț de DDR-uri în serie din tablou, compară ΔIn nominali pe scara de sensibilitate și semnalează selectivitatea inversată (amonte ≤ aval) și raportul insuficient (sub 3). Pentru protecțiile termomagnetice (MCB), regula V44 verifică selectivitatea pe benzile de declanșare — tratată pe larg în articolul despre selectivitatea protecțiilor. Așa, coordonarea nu rămâne un detaliu uitat în schiță.
Debate
Los comentarios se moderan antes de su publicación. Tu correo electrónico no se muestra públicamente.