Factori de simultaneitate: cum se dimensionează coloana colectivă

Puterea instalată nu este puterea de calcul

Înainte de orice calcul, trebuie separate două mărimi pe care începătorii le confundă:

• Puterea instalată (P_i) — suma aritmetică a puterilor nominale ale tuturor receptoarelor dintr-un apartament (sau a tuturor apartamentelor dintr-un bloc). Este un maxim teoretic: presupune că absolut tot funcționează simultan, la putere maximă.
• Puterea cerută / de calcul (P_c) — puterea pe care o iei ca bază de proiectare; în mod obișnuit rezultă mai mică decât cea instalată, fiindcă receptoarele nu funcționează toate simultan la sarcină maximă. Ea stă la baza calculului curentului de calcul și a dimensionării coloanei și protecției.

Legătura dintre ele se face prin factori subunitari — de utilizare și de simultaneitate — prevăzuți pentru categoria de consumatori. Într-o schemă simplificată o poți scrie ca un singur factor de simultaneitate, P_c = k_s · P_i; într-un proiect real, factorii se stabilesc din datele de exploatare sau, în lipsa lor, din tabelele normativului. În general, pe măsură ce crește numărul de consumatori pe aceeași coloană, simultaneitatea relativă a vârfurilor tinde să scadă.

Merită dus până la capăt pe exemplul din deschidere. Zece apartamente cu 2–3 camere, în varianta de dotare fără încălzire, gătit și apă caldă pe energie electrică: fiecare are P_i = 12 kW, deci ΣP_i = 120 kW — exact cifra din coloana Tabelului 3.4. Cu k_u = 0,500 (Tab. 3.3) și k_s = 0,66 (Tab. 3.4, rândul pentru 10 apartamente), puterea absorbită iese P_a = 120 × 0,5 × 0,66 = 39,6 kW. La 400 V trifazat, cu un cos φ de 0,92 ales ilustrativ, curentul de calcul e I_b= 39 600 / (√3 × 400 × 0,92) ≈ 62 A. Dimensionată pe suma brută a puterilor instalate, aceeași coloană ar fi pornit de la ≈ 188 A — de trei ori mai mult cupru, pentru o sarcină care nu apare niciodată.

Tot pe 11 septembrie 2026 am corectat și teza de mai sus: prima versiune a articolului susținea că I7-2011 nu tabelează deloc factorii de simultaneitate, deși Tabelele 3.3 și 3.4 le dau valori orientative, inclusiv pe număr de apartamente.

Pașii logici ai dimensionării coloanei

Indiferent de sursa coeficienților, lanțul de raționament este același și pleacă de la consumator spre coloană:

1. Stabilești puterea instalată pe fiecare apartament (suma receptoarelor).
2. Determini puterea cerută a apartamentului, conform factorilor de utilizare/simultaneitate aplicabili.
3. Însumezi puterile cerute ale tuturor apartamentelor deservite de coloană.
4. Determini puterea de calcul a coloanei, ținând cont de simultaneitatea dintre apartamente.
5. Calculezi curentul de calcul I_b din puterea de calcul, tensiune și factor de putere.
6. Alegi împreună protecția coloanei și secțiunea: I_b ≤ I_n ≤ I_z și I₂ ≤ 1,45 · I_z la disjunctor, respectiv k · I_n ≤ I_z la siguranța fuzibilă (Art. 4.3.2.1.3). Apoi verifici căderea de tensiune.
7. Verifici și secțiunea minimă din Anexa 5.32 (pentru coloane, o recomandare preluată din SR 234-2008) și alegi secțiunea care satisface toate criteriile aplicabile.

Atenție: nu aplici automat doi factori de simultaneitate doar fiindcă instalația are două niveluri de agregare. Numărul și valoarea factorilor (utilizare, simultaneitate) se iau din metodologia de proiectare și din categoria de consumatori — pașii de mai sus sunt schema de raționament, nu o rețetă universală.

Secțiunile minime din Anexa 5.32

Aici intră în joc Anexa 5.32 din I7-2011 („Secțiunile minime admise pentru conductoare utilizate în instalațiile electrice din interiorul clădirilor”). Pentru coloane, ea dă cifrele de mai jos, la rândurile 1.4 și 1.5, dar nota 6 a anexei le schimbă statutul: „Secțiunile de la 1.4 și 1.5 sunt recomandate de SR 234 – 2008.” Sunt deci recomandări preluate din standardul de branșamente, nu un prag impus de I7. Același lucru îl spune Art. 5.4.11, care cere ca coloana tablourilor de lumină și prize să fie dimensionată conform subcap. 5.2.4 și „prevederilor recomandate de SR 234”.

Sursă: I7-2011, Anexa 5.32, rândurile 1.4–1.5 — secțiuni recomandate de SR 234-2008 (nota 6 a anexei; vezi și Art. 5.4.11).

Chiar dacă din calculul de curent ți-ar ieși o secțiune mai mică, recomandarea e ca o coloană colectivă să nu coboare sub 10 mm² la cupru, respectiv 16 mm² la aluminiu. Secțiunea finală e cea mai mare dintre secțiunile cerute de toate verificările aplicabile (curent admisibil, cădere de tensiune, protecție, neutru); minimul din SR 234 îl respecți ca bună practică, nu fiindcă ți-l impune I7. Am corectat pasajul pe 11 septembrie 2026: prima versiune prezenta aceste secțiuni drept minim impus de I7, deși nota 6 a anexei le dă ca recomandări.

Curentul admisibil și căderea de tensiune

După ce ai puterea cerută și curentul de calcul I_b, pentru coloane I7-2011 fixează două condiții, în Art. 3.2.2.3: „Racordurile și coloanele electrice se dimensionează astfel încât să fie satisfăcute condițiile de stabilitate termică în regim permanent, verificarea dimensionării făcându-se în condițiile de cădere de tensiune.”

• Curentul admisibil— la verificarea inițială, inspecția urmărește „alegerea conductoarelor pentru intensitatea admisibilă a curentului și căderea de tensiune” (Art. 8.1.1.2.3 lit. c). Curentul admisibil I_z al conductorului (din anexele 5.x, în funcție de modul de pozare) trebuie să fie ≥ I_b, după aplicarea factorilor de corecție de temperatură ambiantă și de grupare — și coordonat cu protecția coloanei: I_n ≤ I_z la disjunctor, 1,1 · I_n ≤ I_z la siguranța gG uzuală de peste 16 A. O siguranță de 63 A cere deci I_z ≥ 69,3 A, nu 63 A — exact capcana în care cade dimensionarea făcută doar pe I_z ≥ I_b.
• Căderea de tensiune— verificarea se poate face prin măsurare sau prin calcul (Art. 8.1.1.3.11). Pe o coloană lungă dintr-un bloc înalt, această verificare devine de multe ori criteriul determinant: secțiunea crește nu pentru că ar fi insuficient curentul admisibil, ci pentru a ține căderea de tensiune în limite.

Greșeli frecvente

• Însumarea brută a tuturor puterilor instalate, fără aplicarea factorilor de utilizare și simultaneitate corespunzători → coloană potențial supradimensionată, costuri inutile.
• Ignorarea minimului recomandat din Anexa 5.32 (SR 234-2008) → coloană sub secțiunea recomandată, chiar dacă „rezultă din calcul”; nu încalci I7, dar te abați de la o recomandare și trebuie să poți spune de ce.
• Oprirea la curentul admisibil, fără verificarea căderii de tensiune — pe coloane lungi e exact verificarea care decide.
• Neutru subdimensionat la prezența armonicilor de rang 3 — ignoră nota Anexei 5.32 și trimiterea la Art. 5.2.4.6.