I7-2011MCBCurbă B C DIEC 60898-1

Caracteristicile B, C, D ale disjunctoarelor: când alegi fiecare

Litera de pe disjunctor — B, C sau D — nu e decorativă: ea indică domeniul de curent la care declanșatorul magnetic al aparatului intervine instantaneu — adică, în practică, cât de tolerant este la curenții tranzitorii mari, inclusiv la vârfurile de pornire. Aleasă greșit, fie declanșează la fiecare pornire de motor, fie nu protejează la timp la scurtcircuit. Ce înseamnă fiecare curbă, cu pragurile exacte, și când o folosești — mai jos.

17 august 2026·10 min citire·

—

Un disjunctor are două „creiere"

Un disjunctor miniatură (MCB — Miniature Circuit Breaker) protejează circuitul în două moduri complet diferite, prin două mecanisme separate care lucrează în paralel:

Declanșatorul termic (o lamelă bimetalică) răspunde la suprasarcină — un curent puțin peste cel nominal, menținut în timp. Reacția este lentă: cu cât depășirea e mai mare, cu atât lamela se încălzește și declanșează mai repede.
Declanșatorul magnetic (o bobină) răspunde la curenți foarte mari, de regulă asociați unui scurtcircuit. Reacția este instantanee: peste domeniul său de declanșare, bobina deschide contactul în milisecunde.

Curba B/C/D nu schimbă în mod fundamental caracteristica termică — ea diferențiază în principal pragul declanșatorului magnetic, adică „de la ce multiplu al curentului nominal intervine declanșarea magnetică instantanee". Acest prag se exprimă în multipli ai curentului nominal In al disjunctorului.

Fig. 1 — Aceeași curbă are două zone: termică (suprasarcină, lentă) și magnetică (scurtcircuit, instantanee). Curba B/C/D schimbă doar poziția pragului magnetic Im.

Pragurile exacte (IEC 60898-1)

Standardul produsului pentru disjunctoarele de uz casnic și similar este IEC 60898-1 (adoptat european ca SR EN 60898-1). El definește benzile de declanșare instantanee (magnetică) astfel:

Curbă	Bandă magnetică	Utilizare orientativă
B	3–5 × In	sarcini cu curenți de pornire mici
C	5–10 × In	sarcini cu curenți de pornire moderați
D	10–20 × In	sarcini cu curenți de pornire mari

Coloana de utilizare e orientativă, nu o rețetă după destinația circuitului: curba se alege după caracteristicile sarcinii și după verificările instalației, nu după eticheta „iluminat" sau „prize". Într-o locuință, B poate fi potrivit pentru circuite cu sarcini predominant rezistive, C pentru multe circuite cu sarcini mixte, iar D pentru consumatori cu curenți de pornire mari. Atenție la excepții: un circuit de iluminat cu surse LED poate avea curenți de pornire (inrush) deloc neglijabili, așa că B nu e automat alegerea corectă doar fiindcă scrie „iluminat".

Există și alte caracteristici de declanșare — de pildă K (≈ 8–12 × In) pentru sarcini inductive și Z (≈ 2–3 × In) pentru circuite electronice sensibile — dar disponibilitatea și domeniul lor exact se verifică în standardul și documentația aparatului concret; nu formează o familie universală, definită identic pe toate MCB-urile. Pentru o locuință obișnuită, alegerea practică rămâne între B și C, iar D apare doar la consumatori cu vârf mare de pornire.

Fig. 2 — Benzile de declanșare magnetică instantanee conform IEC 60898-1. Litera B/C/D stabilește domeniul în care este garantată declanșarea magnetică instantanee.

Cum citești corect pragurile

Banda are două capete și fiecare contează. Pentru o curbă C la un disjunctor de 16 A:

Capătul de jos (5 × In = 80 A): sub această valoare, standardul nu garantează declanșarea în domeniul instantaneu al curbei C — aparatul poate să nu declanșeze magnetic la acel curent. Tocmai de aceea un vârf de pornire de scurtă durată, dar sub prag, nu deschide aparatul.
Capătul de sus (10 × In = 160 A): la sau peste această valoare, declanșarea instantanee este garantată în condițiile standardului. Între 80 A și 160 A, declanșarea magnetică e în zona de toleranță a producătorului.

Valorile 80 A și 160 A de mai sus sunt un exemplu de calcul (16 A × 5 și 16 A × 10), nu praguri de catalog ale unui produs anume — ele ilustrează doar cum se aplică multiplii ×In.

Când alegi fiecare curbă

Curba B — sarcini cu curenți de pornire mici

Bandă 3–5 × In, cea mai „nervoasă". Are cel mai jos domeniu de declanșare magnetică, astfel încât un curent de defect dat are șanse mai mari să intre în zona de declanșare instantanee. Potrivită pentru circuite cu curenți de pornire mici: iluminat, rezistențe pure (radiatoare, boilere clasice), circuite lungi, unde curentul de defect la capătul circuitului poate fi mai mic și unde o curbă cu prag magnetic mai redus poate facilita atingerea domeniului de declanșare instantanee.

Curba C — foarte frecventă în rezidențial

Bandă 5–10 × In. Este compromisul implicit pentru cele mai multe circuite de locuință: tolerează vârful moderat de pornire al electrocasnicelor (frigider, mașină de spălat, microunde, pompe mici), dar păstrează o declanșare magnetică rezonabil de rapidă la scurtcircuit. Curba C este frecvent utilizată pentru circuitele de prize și pentru multe sarcini rezidențiale cu curenți de pornire moderați.

Curba D — vârf mare de pornire

Bandă 10–20 × In, cea mai „răbdătoare". Rezistă la curenți de pornire foarte mari fără să declanșeze intempestiv: motoare mari, transformatoare, unele pompe și surse comutate care trag un curent de magnetizare/încărcare scurt, dar enorm. Dezavantaj: pragul magnetic înalt cere un curent de scurtcircuit mare ca să declanșeze instantaneu, așa că o curbă D poate impune o verificare mai atentă a impedanței buclei de defect și a curentului prezumat de scurtcircuit la capătul circuitului.

Curba D nu e „mai sigură" pentru că rezistă mai mult. Un prag magnetic mai înalt înseamnă că, la un scurtcircuit „slab" (curent de defect mic, tipic la capătul unui circuit lung sau cu secțiune mică), aparatul ar putea să nu intre în zona magnetică și să declanșeze lent, pe partea termică. Curba se alege împreună cu verificarea timpilor de deconectare la atingere indirectă și a curentului de scurtcircuit disponibil — nu doar după „cât de des sare".

Curba și selectivitatea în cascadă

Curba nu se alege izolat. Când două disjunctoare sunt înseriate (unul în amonte, unul în aval), normativul cere ca, la un defect, să declanșeze doar cel mai apropiat de defect, fără a scoate din funcțiune restul instalației. Principiul este enunțat la Art. 4.3.7.1 din I7-2011:

„În cazurile în care mai multe dispozitive de protecție se inseriază într-o distribuție, caracteristicile lor se aleg astfel încât să fie asigurată selectivitatea protecției. În cazul unei avarii trebuie să funcționeze protecția cea mai apropiată de aceasta, izolând doar porțiunea respectivă, fără a scoate din funcțiune întreaga instalație." (Art. 4.3.7.1 I7-2011)

Curba contribuie la coordonarea protecțiilor, dar selectivitatea nu se stabilește doar comparând benzile B/C/D. Un In mai mare și, eventual, o curbă superioară în amonte (C sau D în amonte față de B în aval) ajută la separarea pragurilor magnetice — dar pentru o combinație concretă de aparate trebuie verificate caracteristicile reale și, când sunt disponibile, tabelele de selectivitate ale producătorului. La curenți mari de scurtcircuit contează și comportamentul energetic (I²t) și timpul de declanșare, nu doar suprapunerea geometrică a benzilor. Practic, „C în amonte + B în aval" e un punct de plecare, nu o garanție universală de selectivitate.

Curba nu înlocuiește dimensionarea

Indiferent de literă, disjunctorul trebuie întâi dimensionat corect ca valoare nominală. Condiția de bază din I7-2011 (Art. 4.3.2.1.3) rămâne:

Mărime	Semnificație
Ib ≤ In	curentul de proiectare al circuitului (Ib) ≤ curentul nominal al protecției (In)
In ≤ Iz	curentul nominal al protecției (In) ≤ curentul admisibil al conductorului (Iz)

Ordinea corectă e mereu aceeași — In-ul se alege întâi, curba abia după:

stabilești curentul de proiectare Ib al circuitului;
alegi In astfel încât Ib ≤ In ≤ Iz (Art. 4.3.2.1.3 I7-2011);
alegi curba B/C/D după sarcină și verificările instalației;
verifici condiția de deconectare la defect (timpi de declanșare, impedanța buclei);
verifici coordonarea/selectivitatea cu protecțiile din amonte, pentru combinația concretă de aparate.

O curbă potrivită pe un In greșit ales nu protejează corect cablul — litera B/C/D nu demonstrează singură nici deconectarea la defect, nici selectivitatea.

Regula simplă: mai întâi alegi In pentru protecția conductorului (Ib ≤ In ≤ Iz); abia apoi alegi B/C/D după sarcină și după verificările de deconectare la defect. Curba rafinează comportamentul, nu ține locul dimensionării.

Notă de fidelitate: pragurile B = 3–5×In, C = 5–10×In, D = 10–20×In (plus K = 8–12×In, Z = 2–3×In) provin din standardul de produs IEC 60898-1, nu dintr-un articol al I7-2011 — normativul român trimite la standardele de produs pentru caracteristicile aparatelor. I7-2011 reglementează cum alegi și coordonezi protecțiile (Art. 4.3.7.1 selectivitate; Art. 4.3.2.1.3 dimensionare Ib ≤ In ≤ Iz), nu redefinește benzile magnetice. Valorile numerice din exemple (80 A, 160 A) sunt calcule ilustrative pe un In de 16 A, nu date de catalog ale unui produs anume.

ElectroSchema

În ElectroSchema, fiecare disjunctor din tabloul electric are curba (B/C/D) printre proprietăți, iar validarea automată tratează coordonarea supracurenților. Regula V44 (selectivitate termomagnetică) semnalează un caz clar de risc: când banda de declanșare instantanee a MCB-ului din aval se suprapune cu a celui din amonte — folosind exact pragurile IEC 60898-1 (B = 3–5×In, C = 5–10×In, D = 10–20×In) — un scurtcircuit ar putea declanșa simultan ambele protecții. E un semnal de coordonare, legat de principiul din Art. 4.3.7.1; pentru o combinație concretă de aparate, selectivitatea completă rămâne de verificat pe caracteristicile și tabelele producătorului. Așa, curba ajunge o piesă din coordonarea tabloului, verificată în context, nu o setare aleasă la întâmplare.

Dyskusja

Komentarze są moderowane przed publikacją. Twój e-mail nie jest wyświetlany publicznie.