I7-2011Rezistent la focEvacuareActualizări 2023

Cabluri rezistente la foc: unde le cere I7 cu adevărat și ce înseamnă PH 120

Un om vine la tejghea și cere „cablu rezistent la foc, FE180, pentru casă”. Cifra o are de la un distribuitor, iar convingerea că îi trebuie — de la cineva care i-a zis că „așa e acum la normativ”. Ambele sunt pe lângă text. Normativul cere cabluri rezistente la foc în situații pe care le numește una câte una — servicii de securitate, ascensor de pompieri, stații de pompe —, iar instalația obișnuită a unei locuințe nu e printre ele. Pentru locuințe apare însă o cerință distinctă la montarea în contact direct cu material combustibil, și nici aceea fără alternativă. Cât despre „FE180”, nu apare în normativ nici măcar o dată.

23 septembrie 2026·10 min citire·

—

Merită lămurit de la început ce cumperi când cumperi „rezistent la foc”, fiindcă în normativ e o categorie cu definiție proprie, nu un superlativ. Anexa 5.33, punctul 3, o descrie așa: „Este acel cablu care expus focului menține într-o manieră fiabilă alimentarea cu energie electrică sau semnalul de la sursă la instalație pentru un timp garantat de producător (de regulă, PH 15, 30, 60, 90, 120 minute)”.

Citește încă o dată sfârșitul: timp garantat de producător. Clasele PH nu sunt inventate de fabricant — ele exprimă performanța de integritate a circuitului determinată prin încercarea prevăzută de standardul relevant — normativul indică SR EN 50200 pentru cablurile până la 2,5 mm² și SR EN 50362 pentru cele peste 2,5 mm² —, dar nu sunt nici un prag impus generic. I7 nu spune nicăieri „folosește PH 120”; spune, în locuri anume, cât timp trebuie să țină circuitul, iar tu alegi produsul care acoperă durata.

Fig. 1 — „Nu duce focul mai departe” și „funcționează în foc” sunt categorii distincte în Anexa 5.33, cu încercări diferite

Cealaltă categorie, cea pe care o ai deja în perete, e întârzierea la propagarea flăcării. Anexa 5.33 dă acolo exact conductoarele cu care lucrezi zilnic — „FY, H07V- U,R” și „Myf, H07V-K” —, iar punctul 5.2.7.1.3 le și dezleagă: cablurile cu întârziere la propagarea flăcării și tuburile care nu propagă flacăra „pot fi instalate fără precauții speciale în instalații cu influențe externe normale (BE1, CA1, CB1 etc.)”. Despre diferența dintre cele două categorii și despre ce înseamnă litera F din CYY-F am scris pe larg în articolul despre tipurile de cabluri; aici mă interesează doar cealaltă coloană, cea cu integritatea circuitului.

Unde pune I7 o cerință de timp legată de foc — și de unde o împrumută

Dacă strângi din tot normativul duratele legate de comportarea cablurilor la foc, rămâi cu surprinzător de puține. Le pun aici cu articolul lor, fiindcă fiecare are un domeniu îngust și niciuna nu e o regulă generală de instalație:

Durata	Unde, exact
120 de minute	Coloana tabloului ascensorului de pompieri: „cabluri rezistente la foc sau cu un sistem de cablaj care să-și păstreze caracteristicile de protecție pe o perioada de cel puțin 120 minute” (art. 7.18.5). Ascensorul obișnuit de bloc nu intră aici — pentru el, art. 7.18.2 cere doar racordarea la tabloul comun de lumină și putere.
30 de minute	Circuitele firmelor și reclamelor luminoase, dar numai „La clădirile înalte și foarte înalte” (art. 7.17.12). Restul articolului se aplică oricărei clădiri: circuitele care alimentează transformatoarele se execută cu conductoare sau cabluri cu întârziere la propagarea flăcării, secțiunea minimă la cupru e 2,5 mm², iar la pozarea în exterior se protejează în tuburi metalice etanșe. La clădirile înalte, rezistența la foc se adaugă peste toate acestea.
20 de minute	Nu pe cablu, ci pe separările transversale de pe fluxurile de cabluri care în mănunchi nu satisfac încercarea: „omologate pentru cel puțin 20 minute”, la cel mult 25 m și la ramificații (art. 5.2.7.1.9) — iar al doilea aliniat al aceluiași articol dă și ieșirea: „Se admite să se renunțe la prevederea separărilor transversale menționate mai sus, dacă se prevăd alte măsuri împotriva propagării flacării (de exemplu, acoperiri cu vopsele omologate care măresc rezistența la foc).”
Cât cere instalația de stingere	Coloanele stațiilor de pompe de incendiu: sistemul „trebuie să asigure durata cea mai mare normată de funcționare dintre instalațiile de stingere a incendiului din clădire pe care le alimentează” (art. 7.22.12). Durata vine din reglementarea de stingere, nu din I7. Tot așa își ia durata art. 7.22.28, pentru cablurile sistemului de evacuare a fumului și gazelor fierbinți: „durata normată (clasificarea temperatură/timp a componentei pe care o deservește) stabilită potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice”.

Din inventarul ăsta iese și ce nu e PH 120: nu e „clasa normală a cablurilor de incendiu”, ci o performanță de integritate a circuitului. Durata ți-o dau funcția circuitului și articolul care i se aplică, nu eticheta de pe colac.

Dacă ai în cap „o oră la pompe”, ai o ediție veche. Art. 7.22.3, în forma din 2011, admitea traseul prin încăperi BE2 „dacă cablul și sistemul de pozare sunt rezistente la foc minim o oră”. Actualizarea din 2023 (pct. 54) rescrie integral articolul, iar noua formă vorbește doar despre trasee distincte și despre separarea celor două căi de alimentare cu elemente rezistente la foc — condiția de o oră, ca și interdicția pentru BE3a/BE3b, nu mai există în textul lui. E genul de cifră care circulă ani buni după ce a fost ștearsă. Atenție totuși ce anume s-a pierdut: doar cifra. Interdicția e în alt articol, nemodificat în 2023 — art. 5.6.4.2 spune că circuitele serviciilor de securitate „nu trebuie să traverseze amplasamente care prezintă risc mare de incendiu (BE2), cu excepția cazului în care sunt rezistente la foc” și că „În nici un caz ele nu trebuie să traverseze amplasamente care prezintă risc de explozie (BE3)”. Iar pompele electrice de incendiu sunt enumerate la art. 5.6.1.2 chiar între exemplele de servicii de securitate.

Cerința e pe sistem, nu pe colac

Punctul 5.6.4.8, rescris în 2023, e locul unde normativul spune cel mai limpede ce cumperi. Circuitele serviciilor de securitate „a căror funcționare este necesară în caz de incendiu” trebuie să respecte „unul sau mai multe din următoarele sisteme de pozare”: cabluri cu izolație minerală după SR EN 60702-1 și -2; cabluri rezistente la foc după SR EN 50200, SREN50362, SR EN 50577; sau „un sistem de pozare care să mențină caracteristicile de protecție la foc și mecanice”. Și, imediat după, fraza care pune totul la punct: „Sistemele de pozare trebuie montate și instalate astfel încât să nu fie redusă integritatea circuitului în caz de incendiu”.

Anexa 5.33 mersese deja în aceeași direcție, cu o obligație care nu cade pe electrician, ci pe fabricant: „trebuie ca producătorul să indice pe lângă clasificarea rezistenței la foc a cablului și sistemul de pozare, care să permită menținerea integrității circuitelor electrice”. Traducerea de șantier e brutală: un cablu încercat pentru integritatea circuitului, dar montat cu un sistem de fixare diferit de cel încercat, nu mai are automat performanța demonstrată prin acea încercare. Suporții, elementele de fixare și distanțele fac parte din configurația încercată, iar o clemă care nu face parte din sistemul demonstrat poate ceda înaintea cablului — și atunci cablul îți cade din perete întreg și inutil.

Tot 5.2.7.1.5 (modificat în 2023 prin pct. 25, care adaugă SR EN 50577) mai cere ceva ușor de ratat, pentru că vine ca o frază separată: „Materialele sistemului trebuie să fie fără halogeni și cu emisie redusă de fum”. În domeniul acestui articol — instalațiile care trebuie să funcționeze temporar în condiții de foc — rezistența la foc și comportarea la fum vin împreună, nu ca două opțiuni între care alegi. La 5.6.4.8 cerința de halogeni nu se repetă, deci nu o întinde cineva peste tot normativul.

Ce te prinde, de fapt, într-un bloc obișnuit

Până aici am vorbit despre clădiri cu ascensor de pompieri și stații de pompe. Într-un bloc de locuințe fără nimic special, articolul care chiar te atinge e altul, și nu cere rezistență la foc. Actualizarea din 2023 a rescris subcapitolul 7.23, iar la punctul 7.23.12.1 spune că pentru corpurile de iluminat de siguranță de tip autonom „Conductoarele și/sau cablurile de alimentare trebuie să fie cu întârziere la propagarea flăcării în mănunchi (conform SR EN IEC 60332-3 — de exemplu, N2XH)”.

Aici sunt două lucruri de observat. Primul: cerința e despre mănunchi, adică despre cum se comportă cablurile instalate împreună, în condițiile de încercare din standard, nu unul singur — categorie pe care conductorul obișnuit din perete nu o are declarată. Al doilea: exemplul s-a schimbat. În 2011, la același articol, exemplul era CYY-F, un cablu cu manta de PVC; în 2023 e N2XH, fără halogeni. Proprietatea cerută a rămas aceeași — întârziere la propagarea flăcării în mănunchi —, dar s-au schimbat și exemplul, și referința: „conform cu SR EN 50266 pe părți – de exemplu CYY-F” în 2011, „conform SR EN IEC 60332-3 — de exemplu, N2XH” în 2023. Iar de aici nu se poate deduce că 2023 impune „fără halogeni” la iluminatul de siguranță autonom, pentru că textul nu o spune.

Cât trebuie să țină iluminatul acela e în Tabelul 7.23.1b, tot din 2023: „Spații comune din clădiri de locuit — 1” oră. Dacă blocul e clădire înaltă, primul rând al tabelului cere 3 ore, iar nota de sub tabel spune că, la destinații amestecate în aceeași clădire, se ia valoarea maximă. Durata aceea e a autonomiei iluminatului, nu a cablului; pe cablu se transferă doar dacă ajungi la circuite alimentate din surse centralizate, caz în care 7.23.12.2 te trimite înapoi la 5.6.4.8. Iar 5.6.4.8 nu dă nicio durată: cere un sistem de pozare care păstrează integritatea circuitului. Din „1 oră” nu rezultă deci automat „cablu de 60 de minute” — cerința pe cablu vine din articolul care se aplică circuitului, nu din tabelul de autonomie.

Într-o locuință obișnuită, I7 nu cere generic cablu rezistent la foc

Acum partea care îl interesează pe electricianul care face case și apartamente. Cerințele de material legate de evacuare stau la art. 5.2.7.2.9 și se aplică după clasa BD a clădirii: materiale cu întârziere la propagarea flăcării la clădirile „neaglomerate cu evacuare dificilă” (BD2), iar la cele aglomerate (BD3, BD4) materiale „cu întârziere la propagarea flăcării, cu emisie redusă de fum și fără halogeni” — cerințele se adună, nu se înlocuiesc. Deschide Anexa 5.2 și vezi unde stă locuința: BD1, „Densitate scăzută de ocupanți, condiții de evacuare ușoară. Clădire de locuit cu înălțime normală” — singurul dintre cele patru rânduri BD fără nicio notă de material. O casă sau un bloc cu înălțime normală, dacă e încadrat BD1, nu intră deci sub cerințele de material pe care articolul le pune pentru BD2–BD4.

Adaugă 5.2.7.1.3, care lasă instalația normală „fără precauții speciale”, și 5.2.7.1.10, care spune că la pozarea în pământ „nu se impun condiții speciale privind caracteristicile de propagare a flacării sau rezistența la foc a cablurilor”. Rezultatul practic e că, pentru instalația obișnuită a unei locuințe, I7 nu impune generic cabluri rezistente la foc — nici pentru centrala termică, nici pentru pompa de căldură, nici pentru tabloul din hol. Cerințe în plus apar doar dacă instalația intră într-unul dintre cazurile particulare de mai sus.

La instalația unei locuințe, situația care merită reținută e montarea în contact direct cu material combustibil. Art. 3.0.3.7 cere, la montajul pe materiale combustibile, cabluri „rezistente la foc și cu întârziere la propagarea flăcării (definite conform NTE 007/08/00)”, tuburi ori plinte omologate sau echipamente cu IP minimum 54. Numai că, pentru casele din lemn, subcapitolul dedicat spune altceva: art. 7.20.2 cere doar cabluri „cu întârziere la propagarea flăcării, conform cu recomandările din SR EN 50266” — adică proprietatea de mănunchi, nu rezistență la foc. Două praguri diferite pentru aceeași situație, iar 3.0.3.7 trimite el însuși la subcap. 7.20. Eu merg pe varianta acoperitoare — tub metalic la traversarea lemnului, art. 7.20.24 o cere fără alternativă („La trecerea prin elementele combustibile, cablurile se protejează în tuburi metalice.”), cu golurile etanșate cu materiale incombustibile (art. 5.2.7.2.5 lit. b). Tubul metalic, canalul metalic și tubul din plastic cu întârziere la propagarea flăcării și omologat pentru lemn se montează direct pe elementele combustibile „atât în montaj aparent cât și în interiorul pereților sau planșeelor” (art. 7.20.16); plintele și canalele din plastic doar omologate rămân la montajul aparent (art. 7.20.8, 7.20.15). Rămâne totuși un punct pe care normativul nu l-a împăcat, nici în 2023.

FE180, Euroclase și alte lucruri care nu sunt în I7

Rămâne eticheta de pe fișa tehnică. Am căutat în textul extras al normativului, 2011 și 2023: „FE180” nu apare niciodată. Nici „E90”. Nici „P120” — dar aici merită o nuanță: spre deosebire de FE180, clasificarea P e a standardului SR EN 50577, iar acela e chiar standardul adăugat în 2023 la 5.2.7.1.5 și la 5.6.4.8, așa că un cablu marcat P120 se sprijină pe un standard pe care normativul îl numește. Nu apar nici Euroclasele pentru cabluri (B2ca, Cca, Dca, Eca…), nici Regulamentul 305/2011, nici SR EN 50575 — cadrul european pe care îl citează anexa e cel vechi, „Cerință Esențială Nr. 2 “Securitatea în caz de incendiu“ a Directivei de Produse pentru Construcții”. Singurele clase de durată pe care le găsesc în textul extras sunt cele din definiția de la început: PH 15, 30, 60, 90, 120 — iar tabelul pe care Anexa 5.33 îl anunță cu „astfel:” lipsește din extras (vezi nota de la final), deci acolo rămâne o necunoscută.

Asta nu înseamnă că un cablu marcat FE180 e nepotrivit — înseamnă că marcajul e o designație de produs care nu apare în I7 și că nu poți justifica o soluție scriind „FE180 conform I7”. Familia de încercare din care vine, integritatea circuitului sub flacără, nu e totuși străină normativului: Anexa 5.33 o numește expres — „Alte metode de clasificare pentru integritatea circuitului sub flacără sunt reglementate de CEI 60331-11, 21” —, iar cele două părți apar și în lista de standarde din cap. 10. Numai că actualizarea din 2023 le-a scos din articolul care impune cerința: forma din 2011 a art. 5.6.4.8 cerea „cabluri rezistente la foc conform SR EN 50200, SR EN 50362, CEI 60331-11 și CEI 60331-21”, iar punctul 33 rescrie lista fără ele. Ce scrii în proiect e, deci, durata cerută de articolul aplicabil și încercarea din articolul în vigoare: SR EN 50200 pentru cabluri până la 2,5 mm², SR EN 50362 peste 2,5 mm², plus SR EN 50577 adăugat în 2023. O clasificare pe CEI 60331 rămâne informație de produs, nu temeiul cerinței.

Și încă o confuzie de tejghea, fiindcă e la un pas de subiect: „fără halogeni” și „rezistent la foc” nu sunt același lucru, iar familia de litere nu îți spune clasa. N2XH e fără halogeni (Anexa 5.33, pct. 4) fără să aibă integritate de circuit; NHXH stă la pct. 3.1.1, între exemplele de cabluri rezistente la foc, cu proprietățile enumerate una sub alta — „Fără halogeni”, „Emisie redusă de gaze toxice”, „Emisie redusă de fum”, „Întârziere la propagare flacără”, „Integritate circuit”, „Integritate circuit la foc”, „Integritate circuit sistem în funcție de sistemul de pozare”. Ultimul rând e din nou despre sistem: integritatea o dau clasa declarată de producător și pozarea încercată, nu simbolul de pe colac.

Notă de fidelitate. Toate citatele sunt copiate din textul extras al I7-2011 și al Actualizărilor 2023 (Ordin MDLPA nr. 959/18.05.2023, MO Partea I nr. 512/12.VI.2023), inclusiv scrierea lipită „SREN50362” din originalul punctului 5.6.4.8. Trei lucruri pe care le spun pe față: tabelul de clasificare anunțat de Anexa 5.33 prin „astfel:” lipsește din textul extins, așa că nu l-am reprodus; normativul în vigoare trimite, pentru aceeași proprietate de mănunchi, și la SR EN 50266 (art. 5.2.7.1.4, 5.2.7.1.9, 7.22.13, Anexa 5.33), și la SR EN IEC 60332-3 (art. 4.2.3.2.4 și 7.23.12.1, ambele modificate în 2023), fără să spună cum se raportează unul la altul; iar definiția la care trimite art. 3.0.3.7 e în NTE 007/08/00, nu în Anexa 5.33.

ElectroSchema

Aplicația nu alege în locul tău categoria de foc și nu are nicio regulă care să o verifice: niciuna dintre verificările I7 din editor nu judecă rezistența la foc, întârzierea la propagarea flăcării, fumul sau halogenii, iar sugestia automată de cablu propune întotdeauna varianta obișnuită. Ce poți face e să declari tu, pe fiecare traseu, bifa „Rezistență la foc (HF/NHXH)” din proprietățile cablului: necesarul de materiale ține atunci rândurile separate de cablajul obișnuit, cu metrii lor, și le exportă așa în CSV și în PDF. Atenție că în deviz metrii aceia sunt prețuiți ca un cablu normal — separarea ține la cantități, nu la cost. Pentru citirea unui marcaj de pe manta ai decodorul de marcaj, care explică inclusiv că „-F” din CYY-F, în simbolizarea STAS, înseamnă întârziere mărită la propagarea flăcării în mănunchi, nu „flexibil” — deși în sistemul armonizat, la H05VV-F, exact același „-F” înseamnă chiar conductor flexibil.

Discuții

Comentariile sunt moderate înainte de publicare. Emailul nu este afișat public.