Înălțimea prizei e o recomandare. A tabloului, nu

Tabloul are o cotă cerută

Art. 5.3.3.21: „Tablourile de distribuție se instalează astfel încât înălțimea laturii de sus a tablourilor față de pardosela finită să nu depășească 2,3 m.” Iar imediat: „Fac excepție tablourile din locuințe pentru care se admite o înălțime de cel mult 2,5 m.” Nu scrie „se recomandă”, scrie „se instalează astfel încât”. Într-o casă, latura de sus a tabloului stă deci la cel mult 2,5 m de pardoseala finită.

Pentru latura de jos, art. 5.3.3.22 nu dă o cifră, ci un criteriu: „La tablourile capsulate, înălțimea laturii de jos a tabloului față de pardoseala finită se stabilește avându-se în vedere posibilitatea de realizare a razei de curbură admisă pentru cablul cu cel mai mare diametru care se racordeză la tablou.” Jos trebuie deci să rămână loc pentru cotul celui mai gros cablu care intră pe acolo. Cât e raza aceea o spune fișa cablului, nu normativul.

Am scris despre unde stă tabloul în casă în articolul despre amplasarea tabloului. Aici rămâne doar cota, și ea e una dintre puținele cifre ferme din tot ce ține de montajul aparatelor într-o locuință.

Întrerupătorul: o frază obligatorie și una recomandată

Art. 5.4.22 are două fraze cu tonuri diferite. Prima e obligatorie: „Întreruptoarele și butoanele pe circuitele pentru iluminat trebuie montate numai pe conductoarele de fază.” A doua e recomandare: „Se recomandă ca întreruptoarele, comutatoarele și butoanele să se monteze la înălțimea de 0,6 ... 1,5m, măsurată de la aparat până la nivelul pardoselii finite.” Obligația din articol privește faza, nu înălțimea.

Intervalul e larg, 90 cm între capete, iar în interiorul lui cota o alegi tu. Eu aliniez întrerupătoarele din aceeași casă la aceeași înălțime și le pun pe partea clanței, nu a balamalelor, ca mâna să le găsească în întuneric. E practica mea, nu o cerință.

Priza: o recomandare cu excepții care spun mult

Art. 5.4.25: „Se recomandă ca prizele să fie montate pe pereți la următoarele înălțimi măsurate de la axul aparatului până la nivelul pardoselii finite:” Urmează trei rânduri. Peste 2,0 m, în clasele școlilor. Peste 1,5 m, în camerele de copii din creșe, grădinițe, cămine, spitale de copii și alte clădiri similare. Și „peste 0,1 m în alte încăperi decât grupuri sanitare, dușuri, băi, spălătorii și bucătării, indiferent de natura pardoselii”.

Pentru încăperile obișnuite ale unei locuințe rămâne rândul al treilea: peste 0,1 m de pardoseala finită, măsurat la axul prizei. Rândul cu 1,5 m e scris pentru creșe, grădinițe, cămine, spitale de copii și clădiri similare, iar o casă nu e pe listă. Dacă o cameră de copil e o încăpere „în care se impun condiții speciale de protecție datorită utilizatorilor”, cum spune art. 5.4.29, cerința de acolo e despre tipul prizei și despre diferențial, nu despre înălțime.

Excepțiile din rândul al treilea sunt partea interesantă. În băi, dușuri, grupuri sanitare, spălătorii și bucătării, 5.4.25 nu recomandă nicio înălțime. Acolo o dau altele. În baie decid volumele din subcapitolul 7.1, iar volumele urcă până la „planul orizontal situat la 225 cm deasupra nivelului finisat al pardoselii” sau până la capul de duș, dacă e mai sus. Am scris despre ele la zonele din baie. În bucătărie decide blatul: prizele de lucru stau deasupra lui, iar cele ale aparatelor încorporate, unde le cere aparatul.

Pentru prizele din pardoseală, art. 5.4.26 cere „fie prize în execuție specială, omologate pentru acest scop, fie prize în execuție normală, protejate în cutii speciale” care asigură gradul de protecție necesar. Aici înălțimea e zero, iar locul ei îl ia carcasa.

Pentru apă, I7 nu dă o cotă minimă

Fișa din calendarul meu de articole avea pentru tema asta „înălțime minimă 5cm față de podea (inundații)”, „standard 30cm prize”, „90–120cm întrerupătoare” și accesibilitatea pentru persoanele cu dizabilități. Niciuna dintre cifre nu e în I7 ca înălțime de montaj în încăperile unei locuințe. Nici pentru accesibilitate I7 nu dă cote de montaj: persoanele cu dizabilități apar în normativ la clasa BA3 din anexa 5.2 și la iluminatul de siguranță din subcapitolul 7.23, nu la înălțimea prizelor și a întrerupătoarelor. Cerințele de accesibilitate, acolo unde se aplică, se caută în reglementările dedicate ei, pe care nu le tratez aici. 30 cm la prize și o cotă din intervalul 0,9–1,2 m la întrerupătoare sunt alegeri de proiectare, nu cifre din normativ.

Cu apa, I7 lucrează prin clasa mediului. Anexa 5.2 împarte mediile după prezența apei, de la AD1, unde ea e neglijabilă, până la AD8, submersiunea, și leagă fiecare clasă de un grad de protecție. AD7, imersia, cu IPX7, e descrisă ca „Medii cu posibilitate de a fi inundate și/sau apa se poate ridica la 150 mm peste punctul cel mai de sus al echipamentului” (…). Clasa se judecă pentru locul în care stă aparatul, după cât de sus și în ce condiții poate ajunge apa acolo. Într-un subsol în care poate urca apa, ce poate ajunge sub ea (doze, intrări de cablu, aparate de pe pardoseală) intră în discuția despre AD7, iar riscul se evaluează pentru fiecare amplasament. O priză montată deasupra nivelului maxim al apei nu mai e în această situație; clasa ei se stabilește după celelalte forme de expunere la apă din acel loc, cu definițiile din anexa 5.2, și nu iese automat AD3 sau AD4. Cota se alege față de nivelul maxim al apei și se scrie pe plan.

Cote de priză cerute ferm apar în I7 doar în amplasamente speciale. La campinguri, art. 7.7.10: „Soclurile prizelor trebuie amplasate la o înălțime cuprinsă între 0,5 m și 1,5 m de la sol”, iar „în cazuri speciale de zone cu riscuri de inundație sau căderi masive de zăpadă înălțimea maximă poate depăși 1,5 m”. Excepția privește doar limita de sus; minimul de 0,5 m rămâne. La porturile mici, art. 7.8.19 cere ca tablourile și prizele de pe instalațiile flotante sau de pe debarcader să fie fixate la cel puțin 1 m deasupra pasarelei, sau la 0,3 m, cu protecție suplimentară împotriva jeturilor de apă. Iar la piscinele mici fără volumul 2, unde prizele și întreruptoarele n-au loc în afara volumului 1, art. 7.2.4.3 le admite în volumul 1 doar în afara zonei de accesibilitate față de volumul 0, „la cel puțin 0,3 m deasupra planșeului” și cu una dintre măsurile de protecție enumerate acolo. Acolo I7 dă cota; într-o casă te trimite la clasa mediului, iar cota față de nivelul apei o alegi tu în proiect.

Recomandarea mută cota pe plan

Pentru că sunt recomandări, înălțimile prizelor și întrerupătoarelor le alege proiectantul. Electricianul care execută nu are de unde să le ia din normativ, deci le ia din proiect. Dacă proiectul nu precizează cotele, ele trebuie clarificate și consemnate înainte de execuție. Așa montajul nu depinde de presupuneri, iar la recepție există o referință clară pentru verificare.

Eu le trec în legenda planului, pe tipuri: prizele din camere, cele de deasupra blatului, prizele pentru aparatele încorporate, întrerupătoarele. Unde o priză iese din regula ei, de pildă una lângă pat, la înălțimea noptierei, cota se scrie lângă ea pe plan. Iar tabloul primește cota laturii de sus, verificată cu cei 2,5 m.

Cota mai intră într-un loc, mai puțin vizibil: în lungimea cablului. Fiecare aparat primește o coborâre de la traseu până la el. Dacă traseul trece pe la doze montate la 2,0 m și priza stă la 0,3 m, coborârea până la priză e de 1,7 m de cablu, fără rezerva pentru racord; la un întrerupător la 1,3 m, de 0,7 m. Cotele sunt exemplul meu. Pe o casă cu câteva zeci de aparate, coborârile intră vizibil în necesarul de cablu, iar două alegeri diferite de înălțime dau două necesare diferite.

Citatele din I7-2011 sunt copiate din textul extras al normativului: art. 5.3.3.21, 5.3.3.22, 5.4.22, 5.4.25, 5.4.26, 5.4.29, 7.1.2, 7.2.4.3 și 7.7.10, plus descrierea clasei AD7 din anexa 5.2; art. 7.8.19 e redat cu vorbele mele. Grafia din citate e cea din textul publicat, inclusiv „pardosela” la 5.3.3.21 și „racordeză” la 5.3.3.22. Pentru aceste articole nu am găsit modificări în Actualizările 2023 (MO nr. 512 din 12 iunie 2023). Sunt alegerile mele, nu text din I7: întrerupătoarele aliniate și lângă clanță, cotele scrise în legenda planului și cifrele de 30 cm și 0,9–1,2 m, pomenite ca practică.