Ce mai adaugă art. 5.4.29 după 2023: priza cu obturatoare

Textul întreg al articolului e scurt: „În încăperi în care se impun condiții speciale de protecție datorită utilizatorilor (copii, bolnavi mintal etc.), prizele trebuie să fie de tip special (de ex. cu obturatori) și prevăzute cu dispozitive de protecție diferențială ≤ 30 mA.” Când a apărut I7, în 2011, ambele jumătăți adăugau ceva la restul normativului. Din 2023, una dintre ele adaugă foarte puțin.

Diferențialul a ajuns în toată casa

În forma din 2011, art. 4.1.5.2.1 cerea DDR de cel mult 30 mA pentru „prize de utilizare generală cu un curent nominal care nu depășește 20A, folosite de obicei de persoane obișuite” (sic) și lăsa o portiță: „excepții pot fi făcute pentru prize utilizate sub supravegherea unor persoane calificate (de exemplu în unele amplasamente comerciale sau industriale) și a prizelor dedicate pentru conectarea unui anumit tip de echipament”. Într-o creșă, 5.4.29 închidea portița: priza dedicată din sala de grupă primea și ea diferențial, iar o priză de peste 20 A la fel.

Actualizările din 2023 au rescris 4.1.5.2.1. Diferențialul de cel mult 30 mA e cerut acum pentru „prize de utilizare generală și/sau receptoare electrice cu un curent nominal care nu depășește 32 A”, iar liniuța cu excepțiile nu mai există în textul nou. Pentru o priză de utilizare generală de până la 32 A, jumătatea cu diferențialul din 5.4.29 nu mai cere nimic peste ce cere deja 4.1.5.2.1, în orice încăpere. Nicio priză dedicată unui aparat de până la 32 A nu scapă, pentru că textul nou cuprinde și receptoarele. Rămâne o diferență, mică în practică: 5.4.29 nu are prag de curent, deci cerința lui privind diferențialul rămâne relevantă și pentru o priză de peste 32 A dintr-o încăpere pentru copii, caz rar. Într-o încăpere care intră sub 5.4.29, prizele sunt deci de tip special și au DDR de cel mult 30 mA, oricare ar fi curentul lor nominal.

Ce decide 5.4.29 în 2026 la o priză obișnuită e cealaltă jumătate: priza „de tip special (de ex. cu obturatori)”. Și aici apare o întrebare legitimă: dacă am diferențial de 30 mA pe toate prizele, mai trebuie și obturatorul?

De ce „și”, nu „sau”

Diferențialul compară curentul care pleacă pe fază cu cel care se întoarce pe neutru și declanșează când diferența dintre ele, adică curentul care a luat-o spre pământ, ajunge la pragul lui de declanșare. Un DDR de 30 mA poate declanșa și la mai puțin de 30 mA; la 30 mA trebuie să declanșeze, în timpul prevăzut de standardul aparatului. Un copil care bagă o agrafă în alveola fazei și atinge cu cealaltă mână ceva legat la pământ, un calorifer de exemplu, deschide un drum spre pământ. Diferența apare și, dacă ajunge la pragul aparatului, diferențialul declanșează. Curentul a trecut totuși prin copil până la deconectare: diferențialul poate scurta șocul, nu-l împiedică.

Un copil care ține câte un obiect în fiecare alveolă face din propriul corp o bucată de circuit între fază și neutru. Dacă nu atinge în același timp nimic legat la pământ, tot curentul care intră pe fază iese pe neutru, diferența e zero și diferențialul nu are ce vedea, oricât de periculos ar fi curentul prin corp. Disjunctorul, nici atât: un curent prin corp, de ordinul zecilor sau sutelor de miliamperi, e departe de amperii la care declanșează el.

Normativul spune același lucru cu vorbele lui. Art. 4.1.5.2.2 numește diferențialul de cel mult 30 mA „protecție suplimentară” și pomenește anume și „neatenția utilizatorilor”, iar 4.1.5.2.3 adaugă: „Utilizarea unor astfel de dispozitive nu este recunoscută ca un mijloc unic de protecție și nu trebuie să împiedice aplicarea uneia dintre măsurile de protecție specificate de la art. 4.1.1.1.”

Obturatorul contribuie la celălalt etaj, al protecției de bază, pe care I7 o definește drept „protecția împotriva șocurilor electrice în absența defectului”. Rolul lui e preventiv: e gândit să nu lase un singur obiect să ajungă la piesa aflată sub tensiune, înainte să treacă vreun curent; de regulă, clapeta se deschide doar când se apasă deodată în ambele alveole, ca la introducerea fișei. Unul face contactul greu de produs. Celălalt îl scurtează, dacă tot s-a produs și dacă curentul are drum spre pământ. Pentru copilul care împinge deodată câte un obiect în fiecare alveolă, niciuna dintre protecții nu e o garanție absolută, dar obturatorul adaugă o barieră fizică pe care diferențialul nu o poate înlocui. De aici „și”-ul din 5.4.29.

Care încăpere e „pentru copii”

Art. 5.4.29 nu dă o listă de încăperi; criteriul lui sunt utilizatorii. Un reper e influența externă BA2, „Copii”, pe care Anexa 5.2 o descrie prin „Copii în încăperi care le sunt destinate (exemplu: creșe, școli pimare etc.)” (sic). Sălile de grupă și dormitoarele unei creșe sau ale unei grădinițe, ca și clasele de la primar, sunt făcute pentru copii, iar copiii sunt chiar utilizatorii la care se referă 5.4.29. Biroul sau bucătăria aceleiași clădiri nu se încadrează automat în aceeași categorie; acolo decid utilizarea concretă a încăperii și cine o folosește.

La o casă, I7 nu spune nicăieri „camera copilului”. Spune, la 3.0.1.9, că echipamentele și modul lor de instalare se aleg astfel încât să asigure și protecția utilizatorilor, „în condițiile de utilizare solicitate de beneficiar (tehnolog) și ținându-se seama de influențele externe”. Încadrarea începe deci cu o întrebare pe care proiectantul o pune beneficiarului: cine locuiește în casă. E o întrebare care merită pusă la fiecare locuință. Când răspunsul e „un copil mic”, aș trata camera lui ca încăpere destinată copiilor și aș trece prize cu obturatoare în proiect. Le-aș trece în toată casa: un copil de doi ani nu stă în camera lui. E o alegere de proiectant, nu o cerință scrisă în I7 pentru fiecare cameră a unei locuințe. Aceeași întrebare merită pusă și când în casă locuiește cineva din categoria pe care 5.4.29 o numește „bolnavi mintal etc.”.

Ce înseamnă „de tip special” normativul nu detaliază mai mult decât prin exemplu: „de ex. cu obturatori”. În proiect, tipul prizei merită scris explicit, „cu obturatoare (protecție pentru copii)”, ca să nu rămână de ghicit la achiziție.

Înălțimea nu ține locul obturatorului

Pentru creșe există și o înălțime, dar ea vine din alt articol și cu alt ton. Art. 5.4.25 începe cu „Se recomandă ca prizele să fie montate pe pereți la următoarele înălțimi” și are, pe al doilea rând, „peste 1,5 m în camerele de copii din creșe, grădinițe, cămine, spitale de copii și alte clădiri similare”. E o recomandare, iar montarea la cota recomandată nu înlocuiește cerința privind tipul prizei: 5.4.29 nu face nicio excepție pentru prizele montate sus, deci o priză la 1,8 m într-o sală de grupă tot trebuie să fie de tip special. Acasă, dacă ai încadrat camera copilului la 5.4.29, o priză la 1,5 m e incomodă pentru lampa de lângă pat și tot nu scutește de obturator. Despre ce cote sunt recomandate și ce cotă e cerută la o casă am scris separat, în articolul despre înălțimile de montaj.

Articole citate din I7-2011: 3.0.1.9, definiția protecției de bază, 4.1.5.2.1 (forma din 2011), 4.1.5.2.2, 4.1.5.2.3, 5.4.25, 5.4.29 și Anexa 5.2 (BA2); din Actualizările 2023 (MO Partea I nr. 512/12.VI.2023), pct. 12, forma nouă a art. 4.1.5.2.1. Actualizările 2023 nu modifică 4.1.5.2.2, 4.1.5.2.3, 5.4.25, 5.4.29 și Anexa 5.2. Grafia „obișuite” și „pimare” e cea din textul publicat al normativului. Încadrarea camerei copilului dintr-o locuință și specificarea prizelor cu obturatoare în toată casa sunt alegerile autorului.