Unde se leagă ecranul cablului TV: la intrarea în casă, nu la priză

La priză: doza separată, atât

O priză TV și una de 230 V puse alăturat, în aceeași ramă, sunt cazul obișnuit în orice sufragerie. Art. 5.4.2 din I7: „Se admit doze comune pentru circuitele de iluminat normal, de prize, de comandă și de semnalizare, dacă circuitele respective funcționează la aceeași tensiune.” E o permisiune, nu o interdicție, și are o condiție: aceeași tensiune. Semnalul TV nu funcționează la tensiunea prizei, deci permisiunea nu-l acoperă. O interdicție scrisă nu există: doze distincte, cu cuvântul ăsta, I7 cere doar între iluminatul normal și cel de siguranță (5.4.3). Eu citesc permisiunea strict: fără ea, fiecare aparat stă în doza lui. Despre ramă, I7 nu spune nimic. Despre distanțele dintre trasee și despre tubul separat am scris în articolul despre cablul de date de lângă cel de 230 V.

Fraza „cu ecranul legat la pământ” există în I7, dar la 7.9.35, pentru încăperile în care funcționarea aparatelor electromedicale poate fi perturbată: acolo „cablurile circuitelor care intră în aceste încăperi trebuie să fie ecranate, cu ecranul legat la pământ”. E o regulă pentru amplasamentele medicale, nu pentru priza TV din sufragerie. La priza din casă, I7 nu cere nicio legătură; borna de ecran a prizei TV doar continuă ecranul cablului spre aparat.

Unde vorbește I7 despre ecran

Despre ecranul cablurilor care intră în clădire, I7 vorbește în capitolul despre supratensiuni și în cel despre trăsnet. Capitolul 4.4 împarte construcția în zone de protecție la trăsnet: afară e ZPT 0, iar ZPT 1 e „Zonă unde curentul electric de trăsnet este limitat prin divizare și prin SPD instalate la frontierele acestei zone”. Unde e frontiera nu stă scris în metri: „Frontiera unei ZPT este definită prin măsurile de protecție care se utilizează.”

La frontieră, art. 4.4.5.8 cere: „Echipotențializarea la frontiera unei ZPT, definită, trebuie asigurată pentru toate părțile metalice și serviciile (de exemplu conducte metalice, linii de alimentare cu energie electrică sau linii de comunicații) care penetrează frontiera ZPT.” Și adaugă că echipotențializarea serviciilor „trebuie concepută împreună cu operatorii rețelelor implicate”, între care numește rețelele de telecomunicații, „deoarece pot exista prescripții conflictuale”. Art. 4.4.5.9 spune unde: bare și conductoare de echipotențializare „cât mai aproape posibil de punctul de intrare la frontieră”, iar „se recomandă ca racordarea serviciilor la ZPT să se realizeze în același loc și să fie conectate la aceeași bară de echipotențializare”. Când nu se poate, recomandarea devine obligație: „Dacă serviciile se racordează la ZPT prin zone diferite, fiecare serviciu trebuie să fie conectat la o bară de echipotențializare și aceste bare de echipotențializare trebuie conectate împreună.”

La clădirile cu instalație de protecție împotriva trăsnetului, regula e scrisă direct pentru ecran. Art. 6.2.4.6: „Legătura de echipotențializare pentru ecranele sau tuburile de protecție ale cablurilor trebuie să fie realizată cât mai aproape de punctul de racordare la structură.” Pentru cablurile din interior, 6.2.4.5 spune că, dacă au conductoare ecranate, „este suficient să se lege numai aceste ecrane”, iar locul îl dă 6.2.4.3: la o IPT exterioară neizolată, „în subsol sau aproximativ la nivelul solului” și „în amplasamentele în care nu sunt satisfăcute prescripțiile de izolație”. Iar 6.2.4.4 se încheie cu o frază pentru clădirea la care IPT nu este necesară, ceea ce nu e același lucru cu o casă care pur și simplu n-are paratrăsnet: „Când IPT nu este necesară, poate fi utilizată, ca legătură de echipotențializare, priza de pământ a instalației electrice de joasă tensiune.”

Rostul e același peste tot. Ecranul vine de afară, de la antenă sau din rețeaua operatorului, cu potențialul locului de unde vine. Legat la bară lângă intrare, ajunge la potențialul conductorului de protecție al casei înainte să ajungă la televizor sau la receptor. Legat nicăieri, diferența dintre ecran și restul instalației ajunge la aparatul de la capăt.

Anexa 6.2, cea pentru calculul riscului de trăsnet, pune asta în cifre, pentru trăsnetul care cade lângă linie. „Valorile probabilității PZ ca un trăsnet care cade lângă un serviciu racordat la structură să producă o defectare a sistemelor interioare depind de caracteristicile ecranului serviciului”, iar fără SPD coordonate PZ e egală cu PLI, din tabelul A6.2.7. La un echipament cu tensiunea de ținere la impuls de 1,5 kV, tabelul dă 1 fără ecran și 0,5 cu ecranul nelegat la bara la care e conectat echipamentul. Cu ecranul legat la aceeași bară dă 0,15, 0,04 sau 0,02, după rezistența ecranului. Coloana ecranului nelegat nu depinde de rezistența lui, deci diferența nu stă în cablu, ci în bară: chiar la ecranul cel mai rezistiv din tabel, 5 … 20 Ω/km, legarea la aceeași bară coboară PLI de la 0,5 la 0,15.

La un trăsnet căzut chiar pe linie, anexa folosește alt tabel, A6.2.6, pentru PLD: la aceeași tensiune de ținere, 1 pentru serviciul neecranat și 1, 0,8 sau 0,4 după rezistența ecranului. Tabelul nu are o coloană separată pentru ecranul nelegat, dar asta nu înseamnă că legarea nu contează. Exemplele de calcul din Anexa 6.9 îi aplică valorile unui ecran trecut ca legat la bara de echipotențializare, cu echipamentul legat la aceeași bară: pentru o linie de telecomunicații, tabelul A6.9.23 dă PLD 0,8 și PLI 0,04. La trăsnetul căzut pe linie, curentul de trăsnet trece chiar prin ecran; legat la bară lângă intrare, ajunge acolo spre priza de pământ, iar nelegat se poate închide prin aparat. Atenție la o nepotrivire din textul I7, ca să nu crezi că le-am încurcat eu: fraza care definește PLI („datorită unui trăsnet care cade pe serviciul racordat”) spune „pe”, ca definiția lui PLD, deși stă chiar în paragraful despre trăsnetul care cade „lângă un serviciu racordat”. Nu e o a doua definiție: tabelul A6.2.7 e folosit numai pentru trăsnetul căzut lângă serviciu.

Cifrele din figură sunt cele fără SPD coordonate. Ecranul nu e însă toată linia. Firul central al coaxialului nu se poate lega direct la bară fără să scurtcircuitezi semnalul. La clădirile cu paratrăsnet, 6.2.4.6 spune, chiar înaintea frazei despre ecrane: „Toate conductoarele ale fiecărei linii se recomandă să fie echipotențializate direct sau printr-un SPD. Conductoarele active trebuie să fie echipotențializate numai la bara de echipotențializare printr-un SPD.” Și fără paratrăsnet, 4.4.5.6 cere bare pentru echipotențializarea „tuturor serviciilor conductoare racordate la ZPT (direct sau prin intermediul de SPD corespunzătoare)”. Pentru firul central, singura cale de a-l lega la bară e un SPD pentru coaxial, legat la aceeași bară. Că la o casă fără paratrăsnet trebuie pus, I7 nu spune ca atare; eu îl pun, iar art. 4.4.4.1 spune de ce nu ajunge ecranul: o legătură echipotențială „protejează numai împotriva supratensiunilor periculoase”, iar protecția rețelelor interioare „necesită o protecție cu SPD coordonate”. Legat singur, ecranul stă la potențialul casei, dar impulsul dintre firul central și ecran ajunge mai departe, la intrarea receptorului.

Ecranul de afară al cablului nu e mereu al tău. Art. 4.4.6.6 spune despre ecranarea liniilor exterioare că „este utilă, dar adesea este în afara responsabilității unui proiectant al sistemului de protecție (deoarece proprietarul liniilor exterioare este în mod normal operatorul rețelei)”. Partea ta e capătul din casă și bara la care îl legi.

Antena de pe acoperiș

Antena are reguli proprii, iar ele stau la paratrăsnet. La orice instalație exterioară de protecție împotriva trăsnetului, 6.2.2.1 trece printre elementele ei „legături echipotențiale prin intermediul eclatoarelor la suportul antenei”. La paratrăsnetul cu dispozitiv de amorsare (PDA) se adaugă trei articole. Art. 6.3.5.1: „În cazul în care în volumul de protejat se află o antenă individuală sau colectivă, catargul antenei trebuie legat prin intermediul unui dispozitiv de protecție împotriva supratensiunilor sau descărcător, la conductoarele de coborâre ale IPT.” Art. 6.3.5.2 admite un catarg comun pentru PDA și antenă, între altele cu „vârful PDA depășește cu cel puțin 2 m antena cea mai apropiată” și cu „traseul cablului coaxial al antenei este în interiorul catargului sau într-un tub metalic”. Iar coaxialul nu ține loc de coborâre: art. 6.3.3.2, a cărui formă din 2023 schimbă tabelul de dimensiuni (6.20 în loc de 6.18), păstrează fraza „Este interzisă utilizarea cablurilor coaxiale izolate drept conductoare de coborâre.”

La casa fără paratrăsnet, pentru catargul antenei I7 nu are un articol. Asta nu înseamnă că un catarg metalic de pe acoperiș rămâne nelegat. Dacă nu are o legătură proprie la pământ, un trăsnet căzut pe el poate trece prin ecranul coaxialului și prin aparatele legate la el, adică exact rolul pe care 6.3.3.2 i-l interzice coaxialului la paratrăsnetul cu PDA. Eu leg catargul la priza de pământ printr-un conductor propriu, dus pe afară, nu prin coaxial, și îl proiectez împreună cu protecția coaxialului de la intrare; I7 nu cere asta ca atare, e alegerea mea de proiectant. Regula de la intrare se aplică în plus: ecranul cablului care coboară de la antenă intră în casă ca orice alt serviciu și se leagă la bara de lângă intrare. Dacă intră pe la pod, departe de bara principală, bara de acolo se leagă de bara principală, cum cere 4.4.5.9.

Fibra nu are ce lega

Cablul de operator care intră azi în multe case e fibra optică. Din 2023, art. 3.0.3.4, care cere evitarea traseelor comune cu instalații care le pot periclita pe cele electrice, are o excepție: „Excepție fac instalațiile de comunicații electronice ce utilizează cabluri complet dielectrice cu fibre optice.” Un cablu fără metal nu are ecran de legat. Cuvântul care contează e „complet”: un cablu de fibră cu element de rezistență metalic sau cu armătură are metal, iar metalul acela vine de afară ca un ecran.

Cum aș face la o casă

Aș aduce cablul operatorului și pe cel de la antenă în casă cât mai aproape de locul pe unde intră energia, ca să ajungă la aceeași bară, cum recomandă 4.4.5.9. Acolo aș lega ecranul, cu un conductor scurt, la bara la care sunt legate și conductorul de protecție și celelalte servicii, după ce am vorbit cu operatorul, cum cere 4.4.5.8. Priza TV din sufragerie aș pune-o în doza ei, lângă cea de 230 V, fără nicio legătură în plus.

La o casă fără paratrăsnet, cu antenă pe acoperiș, aș lega catargul metalic la priza de pământ cu un conductor separat, coborât pe exterior și ținut departe de cablurile și țevile din casă, iar ecranul coaxialului l-aș lega în plus la bara de la intrare. Pe coaxialul care vine de la antena de pe acoperiș aș pune, la aceeași bară, un SPD pentru coaxial, ales pentru banda de frecvență a semnalului și să lase să treacă alimentarea LNB-ului când antena e de satelit. La o casă cu paratrăsnet aș verifica în plus suportul antenei după 6.2.2.1 și, la PDA, după 6.3.5.1 și 6.3.5.2. Acestea sunt alegerile mele de proiectant; normativul nu dă pentru casa fără paratrăsnet un articol care să le ceară pe toate.

Articole citate din I7-2011: 4.4.3.2 (zonele de protecție la trăsnet), 4.4.4.1, 4.4.5.6, 4.4.5.8, 4.4.5.9, 4.4.6.6, 5.4.2, 5.4.3, 6.2.2.1, 6.2.4.3–6.2.4.6, 6.3.5.1, 6.3.5.2, 7.9.35, Anexa 6.2 (tabelele A6.2.6 și A6.2.7) și Anexa 6.9 (tabelul A6.9.23); din Actualizările 2023 (MO Partea I nr. 512/12.VI.2023), formele noi ale art. 3.0.3.4 și 6.3.3.2. Actualizările 2023 nu modifică celelalte articole citate. Legarea catargului, SPD-ul pe coaxial și ordinea legăturilor la o casă fără paratrăsnet nu sunt cerute de I7 ca atare; sunt alegerea autorului.