Trei puncte de comandă: cap-scară și cruce sau butoane cu telerupt

Ce scrie în I7: o frază, nicio schemă

I7 nu descrie nici cap-scara, nici crucea, nici teleruptul. Am căutat cuvintele în textul din 2011 și în Actualizările 2023: cap-scara și teleruptul nu apar deloc, iar „cruce” apare doar ca profil de electrod pentru prizele de pământ. Regula care contează aici e la art. 5.4.22: „Întreruptoarele și butoanele pe circuitele pentru iluminat trebuie montate numai pe conductoarele de fază.” La verificarea inițială, în inspecția care se face înainte de punerea sub tensiune, o cerință asemănătoare apare la 8.1.1.2.3 lit. h), care numește doar întreruptoarele: „întreruptoarele de pe circuitele de iluminat trebuie să fie montate pe conductoarele de fază”.

Fraza din 5.4.22 numește întreruptoarele și butoanele. Comutatoarele apar abia în fraza următoare, cea care recomandă înălțimea de montaj, despre care am scris în articolul despre înălțimi. Nu citesc lipsa ca pe o portiță pentru cap-scară. Definiția din capitolul 2 a întrerupătorului simplu e „dispozitiv destinat să închidă sau întrerupă curentul într-unul sau mai multe circuite”, iar o pereche de cap-scară exact asta face cu curentul lămpii. Motivul regulii e și el același. Art. 5.4.19 spune unde ajunge faza în dulie: „Conductorul de fază se leagă în dulia lămpii la borna din interior, conductorul neutru (N) la borna conectată la partea filetată a duliei, iar conductorul de protecție (PE) la borna marcată pentru acesta”. Fraza stă în articolul despre corpurile de iluminat din depozitele cu materiale combustibile, așa că n-o citez ca regulă pentru orice casă; eu leg la fel orice dulie, indiferent de încăpere. Cu faza întreruptă, borna din interior rămâne fără tensiune când lampa e stinsă. Cu nulul întrerupt, lampa se stinge, dar borna din interior rămâne la potențialul fazei, chiar sub degetele celui care schimbă becul.

Cap-scara: două navete, una sub tensiune

Comutatorul cap-scară are trei borne: un comun și două capete. Contactul din el stă mereu pe unul dintre capete, iar fiecare apăsare îl mută pe celălalt. Faza intră în comunul primului aparat, cele două capete ale lui se leagă prin două fire, navetele, de capetele celui de-al doilea, iar comunul celui de-al doilea pleacă spre lampă. Nulul merge din doză direct la lampă, pe lângă comutatoare. Lampa se aprinde când ambele contacte stau pe aceeași navetă.

De aici vine un lucru de știut când schimbi un cap-scară cu lumina stinsă: comunul primului aparat e mereu pe una dintre navete, deci una dintre ele e sub tensiune, oricum ar sta lampa. Stinsă nu înseamnă fără tensiune în doza comutatorului. La final măsor tensiunea la dulie, cu lampa stinsă, în ambele combinații în care se poate stinge: în fiecare, la dulie ajunge prin al doilea comutator altă navetă, cea nealimentată. Măsor cu funcția LoZ a aparatului sau cu un tester bipolar cu sarcină, fiindcă naveta aceea merge lângă cea sub tensiune, iar un multimetru de 10 MΩ poate arăta la dulie zeci sau chiar sute de volți, deși legătura e corectă.

Crucea: un lanț pe un singur drum

Pentru al treilea punct, între cele două cap-scară se intercalează un comutator cruce. Are patru borne: cele două navete intră pe o parte și ies pe cealaltă. Într-o poziție le trece drept, în cealaltă le încrucișează, așa că fiecare apăsare schimbă naveta pe care ajunge faza și, odată cu ea, starea lămpii. La patru puncte pui două cruci, la cinci, trei: totdeauna două cap-scară la capete și câte o cruce pentru fiecare punct în plus.

Consecința pentru trasee e că navetele trec prin fiecare aparat, unul după altul. La bornele cap-scării de la capăt se leagă trei fire, la cruce patru, două care intră și două care pleacă. Lanțul are un singur drum, de la primul cap-scară la ultimul, fără ramificații. Dacă peste doi ani vrei un punct în plus, îl pui undeva pe drumul acela, tăind ambele navete într-o doză prin care trec.

Teleruptul: butoane în paralel

A doua schemă înlocuiește comutatoarele cu butoane, adică aparate care închid contactul doar cât le ții apăsate, și pune decizia într-un releu, teleruptul. La varianta cu bobină de 230 V, cea din figură, fiecare apăsare trimite faza, printr-un buton, la bobina lui, iar releul își schimbă starea și o păstrează până la următorul impuls. Contactul lui e cel care întrerupe lampa. Fiind în paralel, butoanele nu trec unul prin altul: la fiecare se leagă două fire, faza și firul de comandă spre bobină, luate din doza cea mai apropiată prin care trec. Punctul în plus de peste doi ani se ia din orice doză prin care trec cele două fire, nu doar de pe un anumit drum.

Regula din 5.4.22 se aplică aici de două ori. Butoanele sunt numite chiar în fraza ei, așa că ele întrerup faza spre bobină, iar celălalt capăt al bobinei stă pe nul. Contactul teleruptului e întrerupătorul lămpii, deci și el stă pe fază. Butoanele de lumină pot fi pe 230 V: 5.4.22 le cere pe fază, nu pe TFJS. În băi, art. 5.4.31 trimite întreruptoarele, comutatoarele, butoanele și prizele la condițiile din subcapitolele 7.1 și 7.2, iar acolo locul lor îl dau volumele. Altfel stau lucrurile la butonul de sonerie, pentru care art. 5.4.23 cere altceva: „Butonul de sonerie din locuințe se montează pe circuitul secundar al transformatorului ce asigură alimentarea cu TFJS.”

Teleruptul are și un preț pe lângă cel al aparatului. Ocupă un loc în tablou sau într-o doză destul de încăpătoare. Nulul bobinei nu e un cost în plus: în doza lămpii e chiar nulul care merge la corp, iar în tablou e pe bara de nul, dar pe cea din aval de diferențialul prin care trece și faza butoanelor (la un RCBO, borna lui de nul de ieșire). Luat de pe altă bară, diferențialul vede curentul bobinei ca pe o scurgere și poate declanșa la fiecare apăsare. Iar teleruptul pus într-o doză se aude la fiecare apăsare, ceea ce lângă un dormitor contează.

Cum aleg

Mă uit pe plan unde stau punctele, nu câte sunt. Holul de la etaj, cu scara la un capăt, baia la mijloc și dormitorul la celălalt capăt, are trei puncte așezate pe o linie. Acolo pun două cap-scară și o cruce: navetele merg de-a lungul holului din doză în doză și nu se ramifică nicăieri. Un living deschis spre bucătărie, cu intrarea din hol, ușa spre terasă, scara spre etaj și un punct lângă canapea, are patru puncte care nu stau pe o linie. Cu cruci, navetele ar trebui să le viziteze pe toate pe un singur drum, într-o ordine. Cu butoane, fiecare punct se ia din doza cea mai apropiată, iar dacă proprietarul vrea mai târziu un al cincilea, nu umblu la celelalte. Acolo pun telerupt în tablou. Butoanele rămân aceleași și dacă, peste ani, teleruptul e înlocuit cu un releu care primește și comenzi de la distanță.

În ambele cazuri, contactele aparatelor de pe perete întrerup numai faza, iar nulul merge neîntrerupt la lampă și, la telerupt, la bobină. I7 cere ca întreruperea circuitului de iluminat să se facă pe fază și nu prescrie o anumită schemă de comandă; între cele două, alegerea îmi aparține. Restul cerințelor pentru circuitul de lumină sunt aceleași în ambele scheme, de la conductorul de protecție pe care art. 5.3.2.4 îl cere pentru receptoarele din clasa I la diferențialul de cel mult 30 mA pe care 4.1.5.2.1, în forma din 2023, îl cere „pentru circuitele de iluminat, în locuințele unifamiliale”.

Articole citate din I7-2011: capitolul 2 (definiția întrerupătorului simplu), 5.1.4.3.1 lit. c) (bleu pentru neutru), 5.1.4.3.2 lit. a) (culorile recomandate pentru faze, folosite în figură), 5.3.2.4, 5.4.19, 5.4.22, 5.4.23, 5.4.31 și 8.1.1.2.3 lit. h); din Actualizările 2023, forma nouă a art. 4.1.5.2.1. Actualizările 2023 (MO Partea I nr. 512/12.VI.2023) nu modifică celelalte articole citate. Schemele cu cap-scară, cruce și telerupt nu apar în I7; legarea lor și alegerea dintre ele sunt ale autorului.