I7-2011SimultaneitateColoanăDimensionare

Factori de simultaneitate: cum se dimensionează coloana colectivă

La un bloc cu zece apartamente, tentația e să aduni cele zece puteri instalate și să dimensionezi coloana la rezultat. E greșit și scump. Locatarii nu pornesc niciodată tot, în același moment. Diferența dintre puterea instalată și cea absorbită este chiar miezul dimensionării unei coloane colective.

În pregătire·9 min citire·

—

Două puteri, nu una

Înainte de orice calcul, trebuie separate două mărimi pe care începătorii le confundă:

Puterea instalată (P_i) — suma aritmetică a puterilor nominale ale tuturor receptoarelor dintr-un apartament (sau a tuturor apartamentelor dintr-un bloc). Este un maxim teoretic: presupune că absolut tot funcționează simultan, la putere maximă.
Puterea absorbită / cerută (P_a) — puterea pe care instalația o „trage" efectiv în regimul de vârf realist. Este mărimea care contează la alegerea secțiunii coloanei și a protecției, fiindcă ea generează curentul de calcul.

Legătura dintre ele se face printr-un factor de simultaneitate (notat de obicei k_s, subunitar): P_a = k_s · P_i. Cu cât numărul de consumatori deserviți de aceeași coloană e mai mare, cu atât probabilitatea ca toți să consume de vârf simultan scade — deci k_s scade.

Fig. 1 — Locatarii nu folosesc niciodată toate aparatele simultan; puterea de calcul (absorbită) este mai mică decât suma puterilor instalate. Înălțimile barelor sunt ilustrative.

De ce nu sunt în I7-2011 valori tabelate pentru k_s: normativul I7-2011 stabilește criteriile de dimensionare (secțiuni minime, verificarea la curent admisibil și la cădere de tensiune), dar nu publică un tabel de coeficienți de simultaneitate pe număr de apartamente. Aceștia provin din datele de proiect și din reglementările/ghidurile de proiectare aplicabile, coroborate cu cerințele operatorului de distribuție. De aceea, în acest articol nu vei găsi cifre concrete de k_s — ar fi valori inventate. Ce poate fi citat din I7 cu număr de articol găsești mai jos.

Pașii logici ai dimensionării coloanei

Indiferent de sursa coeficienților, lanțul de raționament este același și pleacă de la consumator spre coloană:

Stabilești puterea instalată pe fiecare apartament (suma receptoarelor).
Aplici factorul de simultaneitate intern apartamentului → puterea absorbită a unui apartament.
Însumezi puterile absorbite ale tuturor apartamentelor deservite de coloană.
Aplici factorul de simultaneitate între apartamente → puterea de calcul a coloanei.
Calculezi curentul de calcul I_b din puterea absorbită, tensiune și factor de putere.
Alegi secțiunea: I_z (curent admisibil al conductorului) ≥ I_b, apoi verifici căderea de tensiune.
Compari cu secțiunea minimă impusă de I7 și alegi valoarea mai mare.

Fig. 2 — Schemă de principiu (ilustrativă): coloana colectivă urcă prin bloc și derivă spre fiecare tablou de apartament.

Secțiunile minime impuse de I7-2011

Aici intervine o regulă fermă, cu cifre verificabile. Anexa 5.32 din I7-2011 („Secțiunile minime admise pentru conductoare utilizate în instalațiile electrice din interiorul clădirilor") fixează un prag de jos pentru coloane, indiferent ce ar rezulta din calculul de curent:

Destinația conductorului	Cupru (mm²)	Aluminiu (mm²)
Coloane monofazate (individuale) din clădiri de locuit	4	6
Coloane electrice colective	10	16

Cu alte cuvinte: chiar dacă, după calculul de curent, ți-ar ieși o secțiune mai mică, coloana colectivă nu poate coborî sub 10 mm² la cupru, respectiv 16 mm² la aluminiu. Secțiunea finală este întotdeauna maximul dintre rezultatul de calcul și acest minim normat. (Anexa 5.32 I7-2011)

Anexa 5.32 conține și note importante pentru conductorul de neutru: în circuitele și coloanele trifazate cu secțiune de fază ≤ 16 mm², neutrul are aceeași secțiune cu faza. Pentru secțiunea minimă a neutrului în circuite trifazate parcurse de armonici de rang 3 (și multiplu de 3) cu nivel peste 15 %, normativul trimite la calculul de la Art. 5.2.4.6— un detaliu care contează tocmai la coloane, unde armonicile pot fi semnificative.

Curentul admisibil și căderea de tensiune

După ce ai puterea absorbită și curentul de calcul I_b, dimensionarea propriu-zisă a secțiunii are două verificări obligatorii, ambele cerute de I7-2011 (Cap.5):

Curentul maxim admisibil — alegerea conductoarelor se face „pentru intensitatea admisibilă a curentului și căderea de tensiune". Curentul admisibil I_z al conductorului (din anexele 5.x, în funcție de modul de pozare) trebuie să fie ≥ I_b, după aplicarea factorilor de corecție de temperatură ambiantă și de grupare.
Căderea de tensiune— verificarea se poate face prin măsurare sau prin calcul (Art. 8.1.1.3.11). Pe o coloană lungă dintr-un bloc înalt, această verificare devine de multe ori criteriul determinant: secțiunea creste nu pentru că ar fi insuficient curentul admisibil, ci pentru a ține căderea de tensiune în limite.

Atenție la regimurile de pornire. Pentru cazuri speciale, I7 impune verificări de cădere de tensiune la pornire. De exemplu, coloana tabloului de ascensor se dimensionează astfel încât căderea de tensiune la pornire să fie de cel mult 3 %față de tensiunea nominală (Art. 7.18.7). Este o valoare punctuală, pentru ascensoare — nu o regulă generală de cădere de tensiune pe orice coloană; o menționăm ca exemplu de criteriu explicit din normativ.

Greșeli frecvente

Însumarea brută a tuturor puterilor instalate, fără factor de simultaneitate → coloană supradimensionată, costuri inutile.
Ignorarea minimului din Anexa 5.32 → secțiune sub prag, neconformă, chiar dacă „rezultă din calcul".
Oprirea la curentul admisibil, fără verificarea căderii de tensiune — pe coloane lungi e exact verificarea care decide.
Neutru subdimensionat la prezența armonicilor de rang 3 — ignoră nota Anexei 5.32 și trimiterea la Art. 5.2.4.6.

Notă de fidelitate:singurele valori numerice citate din normativ în acest articol sunt secțiunile minime din Anexa 5.32 (4/6 mm² coloane individuale, 10/16 mm² coloane colective) și pragul de 3 % cădere de tensiune la pornire pentru coloana de ascensor (Art. 7.18.7) — toate verificate în textul extras al I7-2011. Factorii de simultaneitate concreți nu apar tabelați în I7-2011 și, prin urmare, nu sunt redați aici cu cifre; folosirea unor coeficienți specifici se face după datele de proiect și reglementările de proiectare aplicabile.

ElectroSchema

ElectroSchema este orientat pe instalația din interiorul locuinței — coordonarea protecțiilor și a circuitelor. Validarea automată a supracurenților și a coordonării (de ex. selectivitatea termomagnetică între MCB-uri prin V44) și tabloul electric vizual te ajută să păstrezi protecțiile corecte în aval de coloană. Dimensionarea coloanei colective propriu-zise (factori de simultaneitate la nivel de bloc) ține de proiectarea părții comune și se tratează cu datele de proiect — nu este o regulă pe care aplicația o calculează automat.

Diskusia

Komentáre sú pred zverejnením moderované. Tvoj e-mail sa verejne nezobrazuje.