Selectivitatea protecțiilor electrice: DDR în cascadă și MCB-uri termomagnetice
28 mai 2026 · 12 min citire
Selectivitatea protecțiilor înseamnă că, la un defect, se declanșează numai protecția cea mai apropiată de locul defectului — restul instalației rămâne în funcțiune. Fără selectivitate, un scurtcircuit pe o priză poate întrerupe curentul în toată casa. Normativul I7-2011 o impune la Art. 4.3.7.1, iar ElectroSchema o verifică automat prin regulile V29 și V44.
Cu cuvinte simple — dacă nu ești electrician:
Tabloul electric are o siguranță generală (pentru tot apartamentul) și mai multe siguranțe individuale (câte una per circuit — prize, lumini, centrală etc.). Selectivitatea înseamnă că, la o problemă pe priza din bucătărie, sare doar siguranța acelui circuit. Fără selectivitate, sare cea generală și tot apartamentul rămâne fără curent.
Baza normativă
Art. 4.3.7.1 I7-2011 — Selectivitatea protecției
„În cazurile în care mai multe dispozitive de protecție se inseriază într-o distribuție, caracteristicile lor se aleg astfel încât să fie asigurată selectivitatea protecției. În cazul unei avarii trebuie să funcționeze protecția cea mai apropiată de aceasta, izolând doar porțiunea respectivă, fără a scoate din funcțiune întreaga instalație (de ex. între curenții nominali ale fuzibilelor a două siguranțe consecutive, diferența să fie de cel puțin două trepte)."
Art. 4.1.5.2.8 (forma în vigoare, Actualizările 2023) — Selectivitate DDR în cascadă
Textul în vigoare spune atât: „Dacă se montează dispozitive diferențiale reziduale, selectivitatea, conform recomandărilor din SR CEI 61200-53, se realizează ca în fig. 4.1 sau fig. 4.2.” Figurile au rămas cele din 2011: 2 niveluri (≤100 mA tip general sub ≥300 mA tip S) și 3 niveluri (30 mA general + 300 mA tip S + 1 A cu temporizare definită). Fraza despre raportul de cel puțin 3 între un dispozitiv de tip S și unul de tip general era o liniuță a formei din 2011 a aceluiași punct; azi raportul vine din recomandările SR CEI 61200-53, la care articolul trimite, iar ambele figuri îl respectă. Tip general = fără temporizare, cu timpi de declanșare între 40 și 300 ms; tip S (selectiv) = cu temporizare, cu timpi de declanșare între 150 și 500 ms (Art. 4.1.5.2.7), ca DDR-ul din aval să apuce să deschidă primul.
IEC 60898-1 — Caracteristicile de declanșare ale întrerupătoarelor automate (MCB)
Standardul definește benzile de declanșare instantanee (magnetică) ale MCB-urilor pentru trei curbe: B = 3–5×In, C = 5–10×In, D = 10–20×In. Curbele K (tipic 8–14×In sau 10–14×In, după producător) și Z (2–3×In) nu sunt în IEC 60898-1: sunt caracteristici de producător, pentru aparate după IEC 60947-2. In = curentul nominal al MCB-ului, adică valoarea tipărită pe corpul acestuia: 10A, 16A, 20A etc. Banda indică la ce multiplu al lui In declanșează instantaneu. Când pragul minim de declanșare al MCB-ului amonte (cel general) depășește pragul maxim al celui aval (cel pe circuit), cele două sunt selective, dar numai pentru curenți de scurtcircuit sub pragul magnetic minim al celui din amonte.
1. Selectivitate DDR (diferențial) în cascadă
Când ai un RCCB general (tablou principal) și RCBO-uri pe circuite individuale, formezi o cascadă de diferențiale — adică mai multe DDR-uri conectate în serie, unul în spatele celuilalt. RCCB = diferențial pur, protejează doar la curenți de defect spre pământ; RCBO = diferențial combinat cu MCB, protejează și la suprasarcini. La un defect de izolație, vrei să declanșeze numai RCBO-ul circuitului cu problema, nu și RCCB-ul general — altfel tot tabloul rămâne fără curent.
Condiția, așa cum o formula textul I7-2011 din 2011 și cum o dau recomandările SR CEI 61200-53:
- Raport de selectivitate ≥ 3:1 — între un DDR de tip S în amonte și unul de tip general în aval, selectivitatea „poate fi considerată ca realizată” dacă curentul diferențial nominal IΔn al celui din amonte e de cel puțin 3 ori mai mare (adică aparatul din amonte e de cel puțin 3 ori mai puțin sensibil). Așa suna liniuța din forma 2011 a Art. 4.1.5.2.8, iar condiția a rămas în SR CEI 61200-53: nu e o obligație generală pentru orice pereche de DDR-uri, ci o condiție suficientă pentru această combinație de tipuri. Exemplu: RCCB 300 mA tip S amonte + RCBO 30 mA tip general aval = raport 10:1 ✓
Fig. 1 — Cascadă DDR corectă (300 mA tip S peste 30 mA tip general, raport 10:1) versus incorectă (30/30 mA)
De ce contează tipul S, nu doar raportul?
Raportul separă pragurile. După SR EN 61008-1, un DDR general de 100 mA nu declanșează sub jumătate din IΔn, adică sub 50 mA, iar unul de 30 mA declanșează sigur la 30 mA, așa că o scurgere care crește încet e prinsă de aparatul din aval. Un defect franc spre PE nu crește încet: într-o schemă TT cu priza de pământ de 30 Ω, curentul rezidual e de ordinul 230 / 30 ≈ 7,7 A, de peste 25 de ori pragul unui DDR de 300 mA. Aici raportul nu mai contează. Două DDR-uri generale pornesc amândouă și deschide primul cel mai rapid; selectivitatea o face temporizarea tipului S din amonte, care lasă aparatul din aval să termine primul. Iar IΔn-ul mare din amonte nu se alege din cauza toleranțelor de fabricație: aparatul acela adună curenții de scurgere permanenți ai tuturor circuitelor din aval, iar pragul lui trebuie să stea departe de suma lor.
Tip general = DDR fără temporizare, cu timpi de declanșare între 40 și 300 ms, după cât de mare e curentul de defect față de IΔn. Tip S (selectiv) = DDR cu temporizare, cu timpi de declanșare între 150 și 500 ms (Art. 4.1.5.2.7), pentru ca DDR-ul din aval (fără temporizare) să poată acționa primul. Dacă DDR-ul din aval rezolvă defectul, cel de tip S nu mai intervine deloc.
Nicăieri nu apare un număr minim de trepte pe scara valorilor IΔn. Raportul de cel puțin 3 e legat de perechea tip S în amonte, tip general în aval.
Cum verifică ElectroSchema — V29
Regula V29 urcă întregul lanț upstreamEpdId al fiecărui DDR (nu doar părintele direct). Dacă între două DDR-uri există MCB-uri sau alte echipamente, regula le sare și compară direct perechea DDR–DDR. Include și releele de protecție configurate ca RCCB sau RCBO. Compară însă doar curenții diferențiali nominali: dacă DDR-ul din amonte e de tip S, V29 nu verifică, așa că asta rămâne în grija ta, în fișa aparatului.
Ce generează V29:
- 🔴 Eroare — DDR amonte ≤ DDR aval (inversare totală sau egalitate — fără selectivitate, Art. 4.3.7.1)
- 🟡 Avertisment — raport < 3:1 (ex: 500 mA / 300 mA = 1,7:1 — sub raportul de 3 recomandat)
- 🟡 Avertisment — raport ≥ 3:1, dar la mai puțin de 2 trepte pe scara [10 → 30 → 100 → 300 → 500 → 1000 mA] (ex: 100 mA amonte / 30 mA aval = 3,3:1) — o marjă pe care o cere aplicația, nu normativul
2. Selectivitate termomagnetică MCB
Cu cuvinte simple:
Un MCB (întrerupătorul automat din tablou) are două moduri de declanșare: lent — când consumi prea mult timp îndelungat (suprasarcină), și instant — când apare un scurtcircuit. Selectivitatea termomagnetică înseamnă că, la un scurtcircuit pe un circuit individual, sare MCB-ul acelui circuit, nu cel general de la intrare.
Un MCB are două mecanisme de declanșare: termic (lent, pentru suprasarcini) și magnetic (instantaneu, pentru scurtcircuite). Selectivitatea la scurtcircuite depinde de benzile de declanșare magnetică — intervalele de curent la care MCB-ul reacționează instantaneu, exprimate ca multiplu al curentului nominal (In).
Fig. 2 — Benzile de declanșare instantanee pentru curbele B, C și D (IEC 60898-1)
| Curbă | Bandă instantanee | Utilizare tipică |
|---|---|---|
| B | 3–5 × In | Iluminat, prize dedicate echipamente electronice (PC, TV, audio), circuite rezistive, cabluri lungi |
| C | 5–10 × In | Prize de uz general (pot fi conectate și echipamente cu motor — aspirator, bormaşină), electrocasnice cu motor (mașina de spălat, centrală termică), aer condiționat |
| D | 10–20 × In | Motoare cu pornire grea, pompă de căldură, compresoare, utilaje cu inrush mare |
| K | tipic 8–14 × In sau 10–14 × In, după fișa producătorului (nu e în IEC 60898-1) | Sarcini inductive (bobine, electromagneți) |
| Z | 2–3 × In, după fișa producătorului (nu e în IEC 60898-1) | Echipamente electronice sensibile |
Condiția de selectivitate termomagnetică
Prima condiție e ca pragul minim de declanșare magnetică al MCB-ului amonte (cel general) să fie mai mare decât pragul maxim al MCB-ului aval (cel pe circuit) — adică benzile lor să nu se suprapună:
Exemplu: MCB C/63A amonte (min = 5×63 = 315 A) vs MCB C/16A aval (max = 10×16 = 160 A) → 315 > 160 → selectiv până la ≈315 A.
Contra-exemplu: MCB C/16A amonte (min = 5×16 = 80 A) vs MCB C/16A aval (max = 10×16 = 160 A) → 80 < 160 → neselectiv ✗ — la un scurtcircuit de ~120A ambele MCB-uri se văd declanșate.
Condiția e necesară, nu suficientă. Benzile nesuprapuse asigură selectivitate numai pentru curenți de scurtcircuit sub pragul magnetic minim al MCB-ului din amonte, aici Is ≈ 5×63 = 315 A; peste el ambele aparate sunt în zona instantanee și selectivitatea e cel mult parțială. Iar 315 A se depășesc ușor: chiar cu formula de Icc minim folosită mai jos la V44, un scurt imediat după C/16A dă 0,8 × 230 / 0,35 ≈ 526 A, iar pe un circuit de 2,5 mm² Cu curentul rămâne peste 315 A pe primii ~11 m. Cât mai rămâne selectiv peste Is se citește în tabelele de selectivitate ale producătorului, la Icc maxim de la bornele MCB-ului din aval. Dacă îți trebuie selectivitate reală la scurtcircuit, pui în amonte o siguranță fuzibilă gG, un întreruptor selectiv (SHU, caracteristica E) sau un aparat cu temporizare.
Pe 11 septembrie 2026 am corectat trei lucruri din prima versiune a articolului: schema DDR dată drept corectă nu avea tip S în amonte, perechea C/63A–C/16A era declarată selectivă fără limită de curent, iar Icc-ul estimat de V44 era prezentat drept cel mai mare curent posibil, deși e unul minim.
Fig. 3 — Selectivitate MCB: C/63A + C/16A (selectiv doar până la ≈315 A) versus C/16A + C/16A (benzi suprapuse)
Cazul concret: releul de protecție tensiune
Situația descrisă frecvent în practică: releu de protecție tensiune setat la 257 V (upstream) și un altul setat la 255 V (downstream) — ambele declanșau simultan. Cauza: pragurile de declanșare sunt prea apropiate, fără „distanță" suficientă. Soluția a fost mărirea pragului upstream la 259 V sau mai mult. Același principiu se aplică și la MCB-uri termomagnetice: dacă benzile se suprapun, ambele vor declanșa simultan pentru un scurtcircuit de intensitate medie.
Cum verifică ElectroSchema — V44
Regula V44 verifică toate perechile MCB/RCBO din lanțul upstreamEpdId și lucrează cu doi curenți de scurtcircuit. Cel care contează pentru selectivitate e Icc maxim la bornele aparatului din aval, pe care îl produce un scurt din primii metri ai circuitului: V44 îl ia din câmpul „Icc prezumat la bare (kA)” al tabloului, dacă l-ai completat. Al doilea e un Icc minim, pe care îl estimează din cablurile circuitului, la capătul lui:
Unde: Z_sursă = 0,35 Ω (impedanța rețelei și a transformatorului, luată mare intenționat, ca rezultatul să fie un minim), ρ_Cu = 0,027 Ω·mm²/m (≈ 1,5·ρ20, rezistivitatea de calcul pentru conductorul încălzit spre sfârșitul scurtcircuitului; la 70 °C cuprul are ≈ 0,021 Ω·mm²/m), L = lungimea cablului, S = secțiunea în mm², iar factorul 0,8 vine din metoda convențională (tensiunea la originea circuitului se ia 0,8·U0), nu din EN 60909. Dacă măcar unul dintre cei doi curenți trece de pragul minim al MCB-ului amonte → eroare (declanșare simultană confirmată); altfel → avertisment.
De ce nu ajunge minimul: C/32A în amonte (prag minim 160 A), C/16A în aval (prag maxim 160 A), circuit de 2,5 mm² lung de 40 m. La capăt, formula dă 184 / (0,35 + 2 × 0,027 × 40 / 2,5) = 184 / 1,214 ≈ 152 A, sub prag, deci doar avertisment. La începutul aceluiași circuit, formula dă deja 0,8 × 230 / 0,35 ≈ 526 A. Pentru selectivitate, ca și pentru capacitatea de rupere Icn, direcția acoperitoare e Icc maxim la bornele MCB-ului din aval, socotit cu c = 1,1, ρ la 20 °C (≈ 0,0178 Ω·mm²/m) și cea mai mică impedanță a rețelei pe care o poți avea: valoarea de la distribuitor, care lângă un post de transformare poate coborî la 0,05–0,15 Ω. Formula de Icc minim rămâne bună pentru altceva, verificarea deconectării la capătul circuitului.
Ce generează V44:
- 🔴 Eroare — benzi suprapuse, iar Icc prezumat la bare sau Icc minim estimat la capătul circuitului trece de pragul minim din amonte (declanșare simultană confirmată)
- 🟡 Avertisment — benzi suprapuse, dar niciun Icc cunoscut nu trece de prag sau lipsesc datele (riscul depinde de impedanța reală a buclei)
- 🟡 Avertisment — benzi nesuprapuse, dar Icc prezumat la bare trece de pragul minim din amonte: selectivitate doar parțială, de verificat în tabelele producătorului. Fără acest câmp completat, o astfel de pereche trece fără mesaj.
3. Cum accesezi aceste verificări în ElectroSchema
- Setează ierarhia protecțiilor — în PropertiesPanel sau PanelModal, pe fiecare MCB/RCBO/RCCB, completează câmpul „Protecție în amonte" (
upstreamEpdId) indicând echipamentul din amonte. La tablou completează și „Icc prezumat la bare (kA)”, fără de care V44 nu poate judeca perechile cu benzi nesuprapuse. - Rulează validarea I7 — butonul „Verifică I7" din bara de instrumente. Regulile V29 și V44 apar în categoria „Erori" și „Avertismente".
- Citește sugestia — fiecare problemă include In-ul minim necesar și combinația de curbe recomandată pentru a atinge selectivitatea.
- Corectează și reverifică — schimbă In sau curba MCB-ului upstream, rulează din nou validarea; dacă V29 și V44 dispar din lista de probleme, perechile trec verificările aplicației pe datele din proiect. Tipul S al DDR-ului din amonte îl verifici tu.
4. Checklist rapid pentru selectivitate
- ✓DDR-ul din amonte de tip S, cu IΔn de cel puțin 3 ori mai mare decât al celui din aval (SR CEI 61200-53, la care trimite Art. 4.1.5.2.8) — ex: 300 mA tip S peste RCBO-uri de 30 mA
- ✓Două DDR-uri de tip general în cascadă nu sunt selective la un defect franc spre PE, oricât de mare e raportul
- ✓MCB tablou general cu In suficient de mare față de MCB-urile de circuit (ex: C/63A → C/16A) — selectiv doar sub pragul magnetic al celui general (≈315 A); peste, verifici tabelele producătorului
- ✓Evită MCB-uri cu același In în cascadă (ex: C/16A → C/16A) — benzile se suprapun complet
- ✓Folosește curba D sau K upstream dacă downstream ai curba C — crești distanța benzilor
- ✓Setează câmpul upstreamEpdId în editor pentru toate MCB/RCBO/RCCB conectate în cascadă
- ✓Rulează V29 și V44 după orice modificare a tabloului electric
Întrebări frecvente
Trebuie să am selectivitate dacă am un singur tablou?
Da, dacă ai RCCB general + MCB-uri individuale. La un scurtcircuit L–N RCCB-ul nu intervine, fiindcă nu există curent rezidual. La un defect L–PE, însă, RCCB-ul comun vede un curent rezidual de sute sau mii de ori peste IΔn și nu se poate garanta că MCB-ul deschide primul. Ca un defect pe un circuit să nu lase fără curent tot tabloul, împarți circuitele pe mai multe RCCB-uri sau pui RCBO pe fiecare circuit.
Ce fac dacă nu pot evita banda suprapusă?
Folosești în amonte un întreruptor selectiv (SHU, caracteristica E), care are temporizare la scurtcircuit. El asigură selectivitate la scurtcircuit față de MCB-urile din aval cu In mai mic, în limitele din tabelele producătorului. La același In nu există selectivitate la suprasarcină: ambele aparate văd același curent și oricare poate declanșa primul.
De ce RCCB nu apare în verificarea V44?
Un RCCB (diferențial pur) detectează numai curentul rezidual de defect față de pământ — nu are element termomagnetic. Deci nu poate asigura protecție la suprasarcini sau scurtcircuite și nu participă la selectivitatea termomagnetică.
Cât de precis este Icc calculat de ElectroSchema?
Estimarea din cabluri e un Icc minim, la capătul circuitului: Z_sursă = 0,35 Ω, ales mare intenționat, ρ = 0,027 Ω·mm²/m și factorul 0,8 al metodei convenționale. Greșește în sensul sigur pentru verificarea deconectării, dar nu și pentru selectivitate: la începutul circuitului, Icc real poate fi de câteva ori mai mare. Cu o impedanță a rețelei de 0,15 Ω, la 10 m de 2,5 mm² curentul maxim e ≈ 865 A, față de ≈ 325 A estimați. De aceea, pentru selectivitate V44 folosește „Icc prezumat la bare” de la tablou, când e completat.
Articole conexe
Diskusia
Komentáre sú pred zverejnením moderované. Tvoj e-mail sa verejne nezobrazuje.