SPD tip 1, 2, 3: unde se montează fiecare în instalație
Un descărcător de supratensiune (SPD) nu se pune „oriunde în tablou". Există trei tipuri, fiecare cu un rol și un loc precis: tip 1 la intrarea tabloului principal, tip 2 în tabloul general, tip 3 lângă aparatele sensibile. Iată logica de amplasare, fără invenții și fără valori scoase din context.
De ce avem nevoie de SPD
O supratensiune este un vârf scurt de tensiune, mult peste cei 230 V de regim normal. Poate veni din afară — o lovitură de trăsnet în apropiere sau o manevră în rețeaua furnizorului — sau din interior, la comutarea unor consumatori. Pentru aparatele electronice moderne (router, televizor, centrală, electrocasnice cu plăci electronice) astfel de vârfuri sunt ucigătoare: un singur impuls poate distruge sursa de alimentare.
Rolul unui SPD (din engleză Surge Protective Device — dispozitiv de protecție la supratensiuni) este să „scurtcircuiteze" controlat acest vârf spre pământ, înainte să ajungă la aparate. În I7-2011, protecția împotriva supratensiunilor este tratată în subcapitolul 4.4, iar protecția construcțiilor împotriva trăsnetului în Capitolul 6 — cele două subiecte se completează.
Cele trei tipuri, pe scurt
Clasificarea pe tipuri (1, 2, 3) vine din standardul de produs al SPD-urilor (seria IEC 61643 / SR EN 61643). Fiecare tip e încercat diferit, pentru că e gândit pentru o poziție diferită în instalație și pentru o energie diferită a impulsului:
- Tip 1 (clasa de încercare I) — „cel mare". Suportă o parte din curentul de trăsnet propriu-zis și se montează la intrarea în tabloul principal, tipic la clădirile prevăzute cu instalație de paratrăsnet sau cu risc ridicat de lovitură directă.
- Tip 2 (clasa de încercare II) — „cel uzual". Se montează în tabloul general și protejează întreaga instalație de supratensiunile induse și de comutație. Pentru o locuință obișnuită, fără paratrăsnet, acesta este de regulă punctul de plecare.
- Tip 3 (clasa de încercare III) — „cel fin". Se montează lângă aparatele sensibile (sau în tabloul secundar din proximitatea lor) și taie tensiunea reziduală rămasă, pentru o protecție de proximitate.
Logica de amplasare: protecție în cascadă
Cheia este că aceste trei tipuri nu sunt alternative, ci trepte ale aceleiași protecții. Energia unei supratensiuni mari nu poate fi oprită dintr-un singur dispozitiv fără ca tensiunea rămasă (reziduală) să fie încă periculoasă pentru electronică. De aceea se lucrează în cascadă, dinspre branșament spre aparate:
- Tip 1, la intrare — încasează lovitura grea și deviază partea cea mai mare de energie.
- Tip 2, în tabloul general — reduce mai departe ce a trecut de tip 1, la nivelul întregii instalații.
- Tip 3, lângă aparat — „netezește" ultima porțiune, pentru echipamentul cel mai delicat.
Pentru o locuință obișnuită: ce alegi practic
Pentru cele mai multe case și apartamente fără instalație de paratrăsnet, schema uzuală este:
- un SPD tip 2 în tabloul general, montat imediat după întreruptorul general, ca protecție de bază a întregii instalații;
- opțional, un SPD tip 3 în apropierea aparatelor cu adevărat sensibile (de ex. un tablou local de birou, sistem de supraveghere, centrală termică), dacă traseul de cablu până la ele e lung;
- tipul 1 devine necesar când clădirea are paratrăsnet sau alimentare aeriană expusă — atunci el preia rolul de la intrarea tabloului principal.
Schemele de legare la pământ schimbă conexiunea
Modul în care se leagă SPD-ul (între faze, neutru și PE) depinde de schema de legare la pământ a instalației (TN-S, TN-C-S, TT). Pe scurt: într-o instalație TN, conductoarele de protecție se echipotențializează direct sau prin SPD, iar montajul SPD-ului trebuie să respecte exact configurația rețelei. Acesta este un punct unde merită verificat proiectul cu un electrician autorizat, pentru că o legare greșită lasă protecția „pe hârtie", nu în realitate.
ElectroSchema
În ElectroSchema, SPD-ul există ca echipament în tabloul electric vizual („Descărcător (SPD)") și se așază pe rândurile DIN, ca orice aparat de protecție modulară. La plasarea pe tablou, validarea I7 automată semnalează două situații utile: lipsa unui SPD din proiect (V15) și un SPD montat greșit — neatașat unui tablou sau pus în tabloul secundar în loc de cel general (V23). Astfel, treapta principală de protecție la supratensiuni ajunge acolo unde trebuie: la intrarea tabloului, nu rătăcită printr-un tablou secundar.
Diskusia
Komentáre sú pred zverejnením moderované. Tvoj e-mail sa verejne nezobrazuje.